Să ia cu sila vacile cornace,
Fruntoase, grele de mânat. Şi singur Neprihănitul ghicitor Melampos
Îi jurui că poate să le-aducă
Răpindu-le. Fu-mpiedicat el însă
Cu voia unui zeu: îl înşfăcară
Văcari ţărani şi ţapăn îl legară.
Dar când trecură luni întregi din anul Cel roditor şi vremile veniră,
Îl slobozi Ificle cel puternic,
Căci el ghicise craiului tot felul
De ghicitori, de se-mplinise voia
Lui Jupiter. Apoi văzui pe Leda,
Nevasta lui Tindar, cu care dânsa
Născu doi fii cu inima bărbată;
Pe Castor, de sirepi domolitorul,
Pe Polux, luptătorul bun cu pumnii,
Care-amândoi sunt vii pe sub pământul Cel roditor. Acolo, chiar de Joe
Cinstiţi fiind, o zi trăieşte unul,
O zi cellalt şi mor pe rând asemeni, Dar au de cinste parte ca şi zeii.
Văzui pe Ifimedia, soţia
Lui Aloeu. Ea-mi spuse că-mpreună
Fusese cu Neptun şi-avu cu dânsul
Doi fii, pe Otos arătos ca zeii
Şi pe vestitul Efialt, vitejii
Cei mai înalţi şi mândri ce-i crescuse Pământul după Orion slăvitul.
La nouă ani erau înalţi de nouă
Brăţate şi de nouă coţi de-a latul.
Şi-ameninţau chiar în Olimp cu zeii
Să stea la luptă crâncenă şi-aprinsă, Cătau pe-Olimp s-aşeze plaiul Osa
Şi peste Osa muntele Pelion
Cel păduros, ca ei să suie cerul,
Şi izbuteau, de-ar fi putut s-ajungă
În toiul tinereţii. Însă fiul
Lui Joe şi-al Latonei cea cu plete
De aur, Febos, îi zdrobi nainte
De-a fi mijit sub tâmpla lor tuleiul
Şi-a fi acoperit a lor bărbie O barbă deasă şi frumos crescută.
Văzui apoi pe Fedra şi pe Pròcris,
Şi pe-Ariadna cea frumoasă, fiica
Lui Minos cel avan, pe care-odată
Tezeu din Creta o ducea spre ţara
