Că n-ai venit pe jos, de bună seamă.”

Grăi atunci Ulise iscusitul:

„Curat şi drept ţi-oi da răspuns la toate De-ar fi s-avem noi doi acum în casă

Pe multă vreme hrană şi vin dulce

Ca în răgaz să ne-ospătăm la masă,

Pe când ceilalţi şi-or căuta de treburi, Abia-ntr-un an aş încheia povestea

Păţaniilor mele care toate

Le-am îndurat, c-aşa voiră zeii.

Mi-e tata om bogat din Creta largă.

El a născut şi a crescut la curte

Şi alţi copii, mai mulţi, cu-a lui soţie, Toţi legiuiţi; eu sunt născut de-o roabă

Şi ţiitoare-a lui, dar ca la fiii

Cei legiuiţi ai săi ţinea la mine

Părintele meu Castor Hilachide,

El care-atunci era privit de obştea

Cretanilor întocmai ca şi zeii,

Ca om bogat şi norocos, ca tată

De fii slăviţi. Dar când l-ajunse moartea Şi se călători pe ceea-lume,

Puind la sorţi averea-i şi-o-mpărţiră

Băieţii lui neobrăzaţi, iar mie

Nu-mi dară mai nimica, ba-mi luară

Şi casele. Dar mă-nsurai c-o fată

De bogătaşi, şi asta mulţumită

Destoiniciei mele, căci eu n-am fost Netrebnic şi lipsit de vrednicie.

S-au dus acuma bunurile-mi toate.

Dar cred că tu privind în mine paiul, Cunoaşte-vei ce spic din el crescuse, Căci m-au bătut nespus de multe valuri.

Curaj îmi dase Marte, iar Minerva

Războinicie. Când voinici de frunte

Eu mi-alegeam ca să mă pun la pândă

Şi stam să fac pârjol în duşmănie,

Nicicând nu-mi şovăia bărbata fire,

Ci m-aruncam naintea tuturora

Şi doboram cu arma pe oricare

Vrăjmaş pe care-l ajungeam din fugă.

Dar plugăritul şi gospodăria

Ce creşte vlaste mândre nu-mi plăcură, Ci totdeauna mie dragi îmi fură

Vâslitele corăbii, bătălia,

Săgeţile şi suliţele lucii,

Păcate ce cutremură pe alţii,

Dar eu le-am îndrăgit fiindu-mi date De cei-de-sus, căci oamenii au daruri Şi gusturi osebite. Chiar nainte

Să plece-aheii la război cu Troia,

De nouă ori m-am pus în fruntea oastei Şi-a vaselor în luptă cu duşmanii.

Şi-aveam noroc din plin să-mi curgă toate.

Luam din pradă ce pofteam pe-alese

Şi multe-mi mai picau la sorţi în urmă.

Şi casa mea curând se-mbogăţise,

De fui puternic şi mărit în Creta.

Dar când la urmă Joe tunătorul

Ne îndreptă pe calea urgisită,

Pe care se topi atâta lume,