Şi-i spuse tot ce-orânduise fiul.

Şi când solia-şi isprăvi, se duse

La turmă părăsind în pripă curtea.

Mâhniţi şi plini de jale peţitorii

Ieşiră-atunci din sală prin ogradă

Şi-acolo s-aşezară-n dreptul porţii.

Luă cuvântul Evrimah şi zise:

„Prieteni, lucrul îndrăzneţ şi mare

Acuma s-a-mplinit: călătoria

Lui Telemah. Noi nu-l credeam în stare.

Dar hai s-alunecăm un vas pe apă,

Pe cel mai bun; şi lopătari să-i punem, Ca ei să ducă veste cât mai iute

Să vie-acasă grabnic soţii noştri.”

Dar încă nu rostise-ntreg cuvântul

Şi Amfinom, întors spre mare, vede Pe apa-adâncă din liman o navă

Cu oameni care strâng vintrele albe

Şi poartă vâsle. Râde el şi zice:

„Să nu trimitem după ei pe nimeni,

Căci iată-i, sunt aici. Vrun zeu pe dânşii I-a înştiinţat sau înşii ei văzură

Corabia trecându-le nainte

Şi n-o putur-ajunge.” Asta zise.

Sculându-se, ei merseră cu toţii

Spre malul mării, pe uscat dădură

Corabia, dichisurile-i luară

Corăbierii harnici. Peţitorii

Purceseră-n duium spre adunare,

Nu păsuiră între ei pe altul

Nici tânăr, nici bătrân. Luă cuvântul Atunci şi zise Antinou: „O, Doamne,

Cum zeii l-au ferit de răutate

Pe Telemah! Şedeau pe culmi vântoase Şi schimb făceau mereu cât este ziua Pândaşii noştri. Cum venea amurgul

Şi peste noapte, nu ne odihnirăm

Vrodată pe uscat, ci tot pe mare

Umblarăm în corabia cea iute

Şi zorile-aşteptarăm tot pândindu-l

Pe el să punem mâna, să-l răpunem.

Un zeu doar l-a putut aduce-acasă.

Dar noi aici să-i uneltim pieirea,

Să nu ne scape nicidecum din mână,

Căci nu cred până când viază dânsul

Să izbândim, că ager e la minte

Şi priceput. Şi nu ne au la suflet

Deloc pe noi nici oamenii din ţară.

Deci hai la lucru. N-aşteptaţi ca dânsul Să cheme pe ahei la adunare;

Mă tem că n-are să se lase. Într-însul Va fierbe el; sculându-se, va spune, Naintea tuturor, că moarte crudă-i

Urzirăm noi, ci-n cale nu-l brodirăm.

Ei auzind de fapta rea, cu ciudă

Se vor scula-mpotrivă şi mi-e tare

Să nu ne facă rău şi să ne-alunge

Din ţară, să ne pomenim deodată

Înstrăinaţi. De i-apucăm nainte Să-l omorâm departe de cetate,