Şi juruie că boi întregi pe-altare

Vei prinosi la zeii toţi din slavă,

Ca doar Fulgerătorul să ne-ajute

La răzbunare. Eu mă duc mai iute

De-aici la piaţă să poftesc străinul Care-a venit cu mine împreună

La-ntorsul meu de-acolo. Eu nainte

Îl trimesei cu bunii mei tovarăşi

Şi la Pireos stăruii să-l ducă

La el acasă, s-aibă toată grija

Să-l ospăteze şi să-i facă cinste

Pân’ la sositul meu.” El asta zise;

Ea nu rosti nici un cuvânt. Se duse

De se-mbăie şi în curate haine

Se învăscu şi jurui prinoase

De boi întregi la zeii toţi din slavă, Ca doar Fulgerătorul să-i ajute

La răzbunare. Telemah din curte

Ieşi apoi cu suliţa-i în mână

Urmat de-ogari cu sprintene picioare.

Minerva-asupra-i revărsă un farmec

Dumnezeiesc, de se uitau la dânsul

Uimiţi cu toţii când venea. Şi-ndată

Se strânseră-mprejuru-i peţitorii

Şi-n faţă-i dulce cuvântau, ci-n sine Voiau pierzarea lui. Dar el de gloată

Se depărtă şi merse-acolo unde

Şedea Antifos, Mèntor şi Alitèrses,

Prietenii lui părinteşti din vremuri.

Iar ei amănunţit îl întrebară

De drumul lui. S-apropie de dânşii

Pireos, luptător vestit din lance,

El pe străin îl duse prin cetate

La adunare. Telemah în grabă

Veni pe lângă oaspe, iar Pireos

Întâiul zise: „Telemah, porneşte

Mai repede pe slugi la mine-acasă

Ca să-ţi trimit odoarele ce-Atride

Ţi-a dăruit.” Iar Telemah răspunse :

„Pireos, nu ştiu care-o fi sfârşitul.

De m-or ucide-n taină pe la curte

Şi-or împărţi averea-mi peţitorii,

Vreau tu să le păstrezi acele daruri, S-ai parte tu mai bine decât unul

Din peţitori. Iar dacă lor eu însumi Le vin de hac şi capăt le voi pune,

Tu bucuros să mi le-aduci la mine,

Ca astfel să mă bucur.” Şi cum zise, Pe bietul de străin îl duse-acasă.

Iar când sosiră-n casele-i frumoase

De locuit, veşmintele-şi lăsară

Pe scaune şi-n jeţuri, şi intrară

În netezite scălzi să-şi facă baie

Şi după ce femeile-i spălară

Şi-i unseră cu miruri, îmbrăcară

Veşmânt pe ei şi mantii moi, lânoase, Apoi ieşind din căzi şezură-n jeţuri.