Dă tuturora vorbă şi momeală,
Pe când ea are gânduri osebite.”
Ulise iscusitul îi răspunse:
„Vai, negreşit, era să am eu soarta
Lui Agamemnon şi să pier acasă,
De nu mă-nştiinţai de toate-aceste,
Zeiţă, tu. Deci hai croieşte-mi planul
Cu care să-mi răzbun pe ei. Alături Să-mi stai şi tu şi mult curaj în mine Să pui ca mai demult când noi la Troia Surpam ale cetăţii turnuri mândre.
De-ai vrea să-mi stai alăturea tot astfel Nepregetând, tu, cea cu ochi albaştri, Chiar cu trei sute de bărbaţi m-aş bate Proptit şi însoţit cu drag de tine,
Nălţată dumnezeie.” Iar Minerva
La asta-i zise: „Eu de bună seamă
Voi fi cu tine, nu te-oi pierde-o clipă
Din ochii mei la săvârşirea faptei.
Şi mulţii peţitori ce-ţi storc averea Cu sângele şi cu stropitul creier
Din ţeasta lor vor întina pământul.
Dar hai să fac să nu te ştie nimeni.
Zbârci-voi pielea-ţi netedă pe trupul Cel mlădios şi te-oi cheli cu totul
De părul tău bălai şi peste tine
Voi pune doar o zdreanţă, ca oricine Văzându-te, să se îngreţoşeze.
Frumoşii ochi ţi-oi înroşi, ca astfel Să te arăţi schimonosit cu totul
La peţitori, la fiul, la nevasta,
Pe care i-ai lăsat la tine-acasă.
Întâi şi-ntâi vei merge la porcarul
Eumeu, care-ţi păzeşte ţie porcii
Şi-ţi este binevoitor şi ţie,
La fiul tău, ca şi la Penelopa,
Soţia ta cuminte. Nemeri-l-vei
La staniştea de porci, pe lângă turmă
La Stana Corbului, pe la fântâna
Ce-i zice Aretusa, unde porcii
S-adapă-n apa neagră şi cu ghindă
Gustoasă se hrănesc şi tot se-ngraşă.
Să stai acolo şi şezând cu dânsul
Să-ntrebi de toate până ce m-oi duce La Sparta, unde sunt femei frumoase, Pe Telemah să-l chem aici, Ulise,
Pe fiul tău care se duse-n largul
Lacedemòn, la craiul Menelaos,
Să afle veste despre tine, dacă
Tu mai trăieşti.” Răspunse-atunci Ulise:
„De ce nu-i spuseşi tu care ştii toate?
Ai vrut şi el să pătimească bietul,
