Că-i place să se tupile-ntre oameni, Cerşind să-ndoape burta-i nesătulă.

Dar eu ţi-o spun şi-aşa are să fie:

De merge la conacul lui Ulise,

E vai de el, că multe scăunaşe

Vor repezi asupra-i peţitorii

Şi coastele i-or frânge.” Astfel gura Şi-mbălura şi-n treacăt lui Ulise

I-a dat prosteşte-n şale cu piciorul, Dar nu-l putu înlătura din cale,

Că ţapăn se propti Ulise. Dânsul

Stătu la chibzuri, se gândi să sară

La el cu bâta şi să-i curme viaţa

Sau chiar de jos să-l umfle de picioare Şi să-l izbească de pământ cu capul.

Dar se ţinu şi se-nfrână Ulise.

Ci pe căprar în ochi privind, porcarul Îl sudui. Apoi cu mâni întinse

Ură fierbinte: „Zâne de izvoare,

Voi fiicele lui Joe, dacă vouă

V-a ars pe-altar Ulise-odată buturi

De iezi şi miei, învăluite-n prapuri, Urarea-mi ascultaţi: să vie dânsul,

Stăpânul nostru, să-l aducă zeii,

Că-ţi scoate el din ţeastă atunci tot fumul Şi fala asta care-o porţi şi ţanţoş

Te arăţi mereu, când umbli prin cetate, Pe când păstorii răi fac jaf în turme.”

Iar Melanteu căprarul îi răspunse:

„Vai, ce mai latră cânele, vicleanul!

Hei las’ că pe corabie l-oi duce

Odată eu, departe de Itaca,

Şi-acolo-l vând şi iau preţ bun pe dânsul, Trăsni-l-ar cu-a lui arc de-argint Apollon Pe Telemah în casa lui chiar astăzi!

Ori peţitorii să-l răpuie-ntocmai

Cum s-a răpus departe şi Ulise.”

El asta zise şi-i lăsă în urmă, Căci ei păşeau agale. Tot se duse

Şi fu-n curând la curtea lui Ulise.

Intră acolo-ntre bărbaţi şi-n faţa

Lui Evrimah se puse. El la dânsul

Ţinea mai mult şi parte din friptură-i Făcură cei care slujeau la masă.

I-aduse atunci şi chelăriţa pâne.

Venind apoi Ulise şi porcarul

Stătură aproape. În auz le-ajunse

Răsunetul unei cântări, că Femiu

Din nou cânta din liră. Iar Ulise,

Luând de mână pe porcar îi zise:

„Ce lesne-i să cunoşti mândreţa asta De case-a lui Ulise şi-ntre atâtea

Să le-osebeşti! Vin rânduri după rânduri; Şi-ograda e cu şart împrejmuită

Cu zid şi streşini, şi-are porţi cu două

Canaturi îmbinate de minune.

Cu armele nu-i nimeni să le calce.

De bună seamă oameni mulţi năuntru

Caută de-ospeţe, că fum se-nalţă

De la fripturi şi sună viers de liră, Cu care zeii mesele-nsoţiră.”

Eumeu porcarul i-a răspuns: „Tu lesne Te-ai priceput, că nu eşti slab de minte.

Dar să vedem cum facem noi acuma.

Ori intri tu întâi în casa mare,

Te furişi între peţitori şi-afară