Împins de sărăcie. Toţi umplură

Desaga lui şi numai el c-un scaun

La dreapta-n umăr îl izbi din spate.”

Aşa grăi femeilor crăiasa

De unde sta-n iatacul ei. Ulise

Cina în vremea asta. Penelopa

Chemă la dânsa pe porcar şi-i zise:

„Eumee, fugi şi cheamă pe străinul

Să vie-ncoace ca să stau cu dânsul Şi să-l întreb de nu-l văzu cu ochii Ori n-auzi ceva despre Ulise,

Că-mi pare-a fi prea mult purtat în lume”.

Păstorul îi răspunse Penelopei:

„Stăpână, de-ar tăcea în sal-aheii,

El te-ar putea vrăji cu povestirea.

Trei nopţi l-avui la mine în colibă, Trei zile îl ţinui. Că-ntâi la mine

Veni fugar de pe un vas pe mare,

Dar încă nu-şi putu găta povestea

Nenorocirii lui. Cum oarecine

Se uită la un cântăreţ cum cântă,

Deprins de zei, poveşti fermecătoare Şi cu nesaţ doreşte el s-asculte

Cântarea lui, tot astfel şi străinul Mă fermeca pe mine stând la vatră.

El zice că-i prieten cu Ulise

De la părinţi şi locuieşte-n Creta,

Pe unde-i al lui Minos neam. De-acolo El, vânturat prin lume, dus de valuri Şi suferinţi, sosi la noi acuma.

Cic-auzi că viu este Ulise

Şi chiar pe-aici aproape s-află-n ţara Tesproţilor şi-aduce mult-avere.”

Luă din nou cuvântul Penelopa:

„Te du şi-l cheamă-ncoa’ să-mi spuie singur În faţa mea. Iar ei să şad-acolo

Şi să petreacă-n sală sau pe-afară,

Doar sunt cu voie bună, căci avutul

Întreg şi neatins şi-l au în casă,

Din pânea şi din vinul lor se-nfruptă

Doar robii lor, că vin în toată ziua La noi şi-njunghe boi şi oi şi capre, Şi chefuiesc şi beau fără măsură

Şi-n mare parte-averea ne-o băură.

Căci nu-i un om aşa cum fu Ulise

Să scape casa de urgie. O, Doamne,

De-ar fi să vină el, s-ajungă-n ţară, Ce repede-mpreună cu fecioru-i

Plătea nelegiuirea-acestor oameni!”

Abia grăi şi Telemah deodată

Şi strănută vârtos şi casa toată

Grozav mai răsună, iar Penelopa Voioasă râse-atunci şi pe Eumeos

Grăbi din nou cu vorbe zburătoare:

„Dă fuga, cheamă-ncoace pe străinul

Să vie-aici să stea în faţa-mi. Nu vezi Cum fiul îmi răspunse cu strănutul?

De bună seamă are să fie moarte

La peţitori, nici unul n-o să scape.

Eu ţi-oi mai spune una, ţine minte:

De voi vedea că oaspele-mi nu minte, Am să-l îmbrac frumos cu haine nouă.”

Cum auzi, porcarul merse-aproape

De el şi astfel îl vesti: „Străine taică, Te cheamă buna Penelopa, maica

Lui Telemah, doreşte să te-ntrebe