Pe jeţul bine răzuit. Şi-n urmă,

Sătul de băutură şi mâncare,

Plecă la turmă şi lăsă el sala

Şi-ograda plină de mesenii care

Se veseleau la joc şi la cântare,

Pe când se cobora amurgul serii.

Cântul XVIII

Atunci veni un cerşetor uşernic

Spre a cerşi-n Itaca, un nemernic

Neîntrecut în lăcomie, gata

De-a pururi pe mâncat şi băutură,

Fricos şi slab, dar mare la făptură.

Arneos îi ziceau, că astfel mama-i

La naştere-l numi, dar peţitorii

Îl porecliră Iros-trepăduşul,

Căci el mergea s-aducă ştiri la oameni, Oricând era trimis. Şi cum venise,

Din casă-i vru s-alunge pe Ulise,

Şi cicălind aşa-i toca: „Ia-ţi talpa, Tu, moşule, din tindă şi te cară,

Că de picior te-azvârl acum afară.

Nu vezi cum toţi m-asmuţă şi-mi fac semne Să te înşfac? Dar mie mi-e ruşine.

Hai scoală-te, ca nu cumva s-ajungem Să ne-apucăm cu braţele la sfadă.”

S-a încruntat la el şi-a zis Ulise:

„Eu nu-ţi fac rău, sărmane, nici pe tine Nu te grăiesc de rău şi nici te pizmui De tot ce capeţi, cât or fi de multe, Iar pragul ăsta pe-amândoi ne-ncape.

Nu trebuie să pizmuieşti pe alţii.

Tu pari a fi un biet milog ca mine,

Iar tot norocul de la zei ne vine

Dar nu mă înteţi la-ncăierare.

Şi nu mă îndârji. Deşi sunt astfel,

Moşneag cum vezi, te pot umplea de sânge Pe buze şi pe piept. Şi-aşa de mâne

M-oi linişti, că nu te-i mai întoarce Napoi aici la curtea lui Ulise.”

Dar cerşetorul se răsti la dânsul:

„Vai, ce uşor mai troncăne-acest folte, De parcă-i o cenuşăreasă cloanţă.

Îmi vine să-l zdrobesc, să-i dau cu pumnii, Să fac din falcă jos să-i cadă colţii Ca la un vier bântuitor de holde.

Hai, te sumete-acum, ca toată lumea

De-aici pe noi la harţă să ne vadă.

Dar cum te-i pune tu c-un om mai june?”

Aşa naintea naltelor canaturi

Pe repezitul prag în toată voia

Se tot sfădeau milogii. Luând seama

La asta, Antinou cu poftă râse

Şi zise peţitorilor: „Prieteni,

Aşa ceva-i nepomenit pe lume:

Ce haz şi ce petrecere ne-aduse

Un zeu în casă! Acest străin şi Iros Se ceartă şi sunt gata să se-nhaţe.

Hai repede să-i punem la bătaie.”

La vorba lui ceilalţi atunci săriră

Cu hohote de râs şi ocoliră

Pe jerpeliţii cerşetori. Şi astfel

Le zise Antinou: „Luaţi aminte

Ce-oi spune, falnici peţitori. Pe focul Din vatr-aici sunt puse burţi de capre Ce le-am umplut cu sânge şi grăsime