Un ghicitor, care-omorâse-acolo
Pe un bărbat. El se trăgea din casa
Şi neamul lui Melampus care-odată
Trăia în Pilos cel avut în turme
Ca om cuprins într-o măreaţă curte.
Dar el apoi la alt popor se duse
Fugind de ţara lui şi de Neleus
Bărbatul, domn slăvit ca nimeni altul, Ce-avere multă pe un an i-oprise
Cu sila; iar el, pus în bente grele, Stătu legat în casa lui Filacos
Şi pătimea nespus pentru copila
Lui crai Neleu şi-n marea lui orbire
La care-l împinsese-nfricoşata Zeiţ-a răzbunării. Dar el scapă
De pacoste şi turma mugitoare
Spre Pilos o aduce din Filaca
Şi astfel se răstoarce de ruşinea
Făcută de Neleu şi însoţeşte
Pe frate-său acasă c-o femeie;
Iar dânsul pleacă-n altă ţară,-n Argos Cel păşunat de cai. Acolo-i fuse
Sortit să se aşeze, peste mulţii
Argii să fie domn. Luând femeie
El şi-ntemeie casă naltă unde
Se nasc doi fii puternici: Antifates Şi Mantiu. Antifates a fost tatăl
Lui Oicleu cel inimos, de unde
Se trage Amfiaràos, care bietul,
Deşi iubit de Joe şi de-Apollon,
Dar tot n-atinse pragul bătrâneţii,
Căci a pierit la Teba după darul
Primit de-a lui nevastă. El avut-a
Ca fii pe Amfilohos şi pe-Alcmèon.
Iar Mantiu a născut pe Polifides,
Apoi pe Cleitos, cel frumos, pe care, De frumuseţe, a zorilor zeiţă
Pe tron de aur îl răpi să-l facă
Nemuritor; viteazul Polifides
Proroc a fost orânduit de-Apollon,
Neîntrecut de oameni când murise
Amfiarau. De ciudă pe-al său tată
Fugi de-acasă la Hiperesia,
De unde-apoi ghicea la lumea toată.
Feciorul lui numit Teoclimènos
Veni acum la Telemah pe vremea
