Şi juruie că boi întregi pe-altare
Vei prinosi la zeii toţi din slavă,
Ca doar Fulgerătorul să ne-ajute
La răzbunare. Eu mă duc mai iute
De-aici la piaţă să poftesc străinul Care-a venit cu mine împreună
La-ntorsul meu de-acolo. Eu nainte
Îl trimesei cu bunii mei tovarăşi
Şi la Pireos stăruii să-l ducă
La el acasă, s-aibă toată grija
Să-l ospăteze şi să-i facă cinste
Pân’ la sositul meu.” El asta zise;
Ea nu rosti nici un cuvânt. Se duse
De se-mbăie şi în curate haine
Se învăscu şi jurui prinoase
De boi întregi la zeii toţi din slavă, Ca doar Fulgerătorul să-i ajute
La răzbunare. Telemah din curte
Ieşi apoi cu suliţa-i în mână
Urmat de-ogari cu sprintene picioare.
Minerva-asupra-i revărsă un farmec
Dumnezeiesc, de se uitau la dânsul
Uimiţi cu toţii când venea. Şi-ndată
Se strânseră-mprejuru-i peţitorii
Şi-n faţă-i dulce cuvântau, ci-n sine Voiau pierzarea lui. Dar el de gloată
Se depărtă şi merse-acolo unde
Şedea Antifos, Mèntor şi Alitèrses,
Prietenii lui părinteşti din vremuri.
Iar ei amănunţit îl întrebară
De drumul lui. S-apropie de dânşii
Pireos, luptător vestit din lance,
El pe străin îl duse prin cetate
La adunare. Telemah în grabă
Veni pe lângă oaspe, iar Pireos
Întâiul zise: „Telemah, porneşte
Mai repede pe slugi la mine-acasă
Ca să-ţi trimit odoarele ce-Atride
Ţi-a dăruit.” Iar Telemah răspunse :
„Pireos, nu ştiu care-o fi sfârşitul.
De m-or ucide-n taină pe la curte
Şi-or împărţi averea-mi peţitorii,
Vreau tu să le păstrezi acele daruri, S-ai parte tu mai bine decât unul
