Femeia pentru care pătimiră
Aşa de mult aheii şi troienii
Cu voia zeilor cereşti. Îndată
Mă întrebă războinicul Atride
De ce-am venit la el în desfătatul
Lacedemòn. I-am povestit eu toate
Aşa cum sunt, şi el atunci îmi zise:
«Hei, Doamne, nişte păcătoşi şi fameni Ar vrea să doarmă-n patul lui Ulise, Bărbat aşa de vajnic în putere!
Cum dacă cerbul, adormindu-şi puii
Sugari în cuibul unui leu puternic,
Cutreieră păduri şi paşte iarbă
Pe văi şi când se-ntoarnă leul
La cuibul său dă puilor o moarte
Năprasnică, la fel Ulise-odată
Zdrobi-va pe mişei. Dă, Doamne Joe,
Tu, Palas şi Apollon, ca Ulise
Să fie aşa cum fu odată-n Lesbos,
Temeinica cetate, când la sfadă
Sări din loc la Filomelianul,
De se luă la harţă el şi zdravăn
Îl zdupui, de fură veseli toţi aheii; Aşa să fie când va da odată
De peţitori! Ce moarte fulgerată
Şi nunt-amară avea-vor ei cu toţii!
Iar despre ce mă-ntrebi şi-mi faci rugare, Nimic n-oi ocoli spre înşelare
La povestit, ci toate câte-mi spuse
Adevărat Proteu, bătrânul mării,
Le-oi spune drept, nimic nu voi ascunde.
El zise că-l văzu mâhnit de moarte
Într-un ostrov în casele zeiţei
Calipso, care-l ţine cu de-a sila.
Nu poate-n ţară el napoi să vie,
Căci n-are vase cu lopeţi şi oameni
Să-l ducă pe întinsul spate-al mării.»
Aşa-mi vorbi Atrid, vestitu-n arme.
Cu asta isprăvii călătoria
Şi mă-ntorsei. Îmi dară vânt prielnic Nemuritorii şi-napoi pe mare
Mă petrecură repede în ţară.”
Acestea-i povesti. Iar Penelopa
Îl auzi cu inima mişcată.
Grăi Teoclimen atunci la dânsa:
