Vă vom zdrobi pe voi, averea-ţi toată

Din casă şi de-afară vom prăda-o

Deodată cu avutul lui Ulise,

Şi n-om lăsa pe fiii tăi acasă

Şi nici pe fete, nici pe-a ta soţie

Să mai petreacă în cetatea asta.”

Dar mai dihai se înciudă Minerva

Şi se răsti aşa către Ulise:

„Tu nu mai eşti viteaz şi bun de arme Ca altădată când pentru Elena,

Frumoasa preamărită după tată,

Te-ai războit vro nouă ani la Troia

Şi când cu sfatu-ţi s-a luat cetatea.

Cum poţi acum, când eşti la tine-acasă

Şi-aproape de-ale tale, să te vaieţi Naintea lor că nu te mai poţi bate?

Dar haide-ncoa’, iubitul meu, alături Să-mi stai aci, să vezi ce poate Mentor Şi cum plăteşte facerea de bine.”

Aşa grăi şi cumpăna izbândei

Ea încă o ţinu neşovăită

Şi vru să mai încerce bărbăţia

Şi vrednicia-n arme-a lui Ulise

Şi Telemah. Deci ea zburând deodată, Ca rândunica stete pe grindişul

Tavanului funingit al sălii.

Atunci a prins să-nflacăre pe tineri Feciorul lui Damastor şi-Amfimèdon,

Demoptolèm şi Evrinom şi fiul

Lui Polictòr Pisandru şi Polibos,

Fiind cei mai aleşi şi vrednici tineri Ce mai trăiau şi se luptau pe viaţă; Pe ceialalţi îi toropise arcul

Şi desele săgeţi. Striga la dânşii

Zicându-le Agelaos: „O, prieteni,

S-astâmpără de-acum această fiară,

Căci iată, după laudele goale, S-a dus şi Mentor şi-au rămas ei singuri Naintea uşii. Nu daţi voi deodată

Cu lancea toţi, să tragă-ntâi cei şase Ca să vedem de nu ne-ajută Joe

Să-nfrângem şi să batem pe Ulise.

De cade el, de ceilalţi nu ne pasă”.

Aşa vorbi. Şi dup-a lui povaţă

Ei ahtiaţi asupra-i suliţară,

Dar zâna le făcu deşert ochitul,

Căci unul nimeri în uşă, altul

Într-un uscior, al treilea în perete.

Dar când ai lui de arme se feriră,

Le-a zis Ulise: „Dragii mei, acuma

Să dăm şi noi cu suliţe-n mişeii

Ce vor să ne omoare după groaza

De rele ce-au făcut”. Chitind tuspatru Asupra lor, pe loc şi suliţară.

Ulise pe Demoptolem străpunse,

Iar Telemah pe Evriad, porcarul

Pe Elatos, văcarul pe Pisandru.

Ei toţi odat-au şi muşcat pământul,

Ceilalţi s-au dat napoi spre fundul sălii .

Ulise-atunci şi-ai lui se repeziră

Şi boldurile scoaseră din trupuri.

Din nou duşmanii suliţi azvârliră,