Voi toţi care sunteţi mai tari ca mine, Cercaţi din arc, să isprăvim mai iute Cu-ntrecerea.” Aşa vorbi şi arcul
Îl puse jos proptindu-l de-ale uşii
Frumos-strujite şi-ncheiate scânduri, Şi sprijini săgeata de belciugul
Scânteietor al arcului. Se duse
Şi iar şezu pe jeţu-i de-nainte.
Luă cuvântul Antinou şi zise:
„Sculaţi pe rând, tovarăşi, câte unul Din dreapta, de la locul unde-ncepe
Paharnicul să toarne vin în cupe”.
Întâiul se sculă din jeţ Leodes,
Feciorul lui Enop şi ghicitorul
Din jertfe care-aproape de ulciorul
Frumos de vin stătea în fundul sălii, Căci numai el ura nelegiuirea
Şi-avea pe toţi tovarăşii mânie.
El cel dintâi ia arcul şi săgeata,
Se pune-apoi pe prag şi-ncearcă arcul, Nu-l poate trage însă, că nainte-i
Cad mânile lui moi şi nedeprinse,
De ostenite, şi-astfel cuvântează:
„Prieteni, nu-l pot trage, să-l ia altul.
Că arcul ăsta va scurta viaţa
La mulţi fruntaşi şi-ar fi mai bine moarte Decât aşa trăind să n-avem parte
De-aceea pentru care noi ne strângem Pe-aici şi aşteptăm în toată ziua.
Doreşte-acum şi crede fiecare
Nevasta lui să fie Penelopa,
Dar după ce cu arcul o să-ncerce
Şi va vedea că e-n deşert, să plece
Cu daruri în peţit după vreo altă
Femeie-mpodobită din Ahaia,
Iar Penelopa de bărbat să-şi ieie
Pe-acela care-i dă mai multă avere
Şi-i fu sortit.” Aşa vorbi, şi arcul Îl puse jos proptindu-l de-ale uşii
Frumos strujite şi-ncheiate scânduri.
Şi sprijini săgeata de belciugul
Scânteietor al arcului. Se duse Şi iar şezu pe jeţu-i de nainte.
Dar Antinou aşa-ncepu să-l certe:
„Leodes, tu, ce grea şi-nfricoşată
Ţi-e vorba care ţi-a scăpat din gură!
Mi-e greaţă să te-aud, dacă ţi-nchipui Că arcul ăsta va curma viaţa
Şi sufletul la mulţi fruntaşi, fiindcă
Tu nu poţi să-l întinzi. Dar vezi că mama Pe tine nu mi te făcu destoinic
Să tragi din arc, la ţel s-arunci săgeata.
