De uns săgeţi pe boldul de-aramă.
Dar Ilos nu-i dădu, fiindu-i teamă
De cei-de-sus, doar tatăl meu îi dete, Căci prea-l iubea pe el. Aşa Ulise,
De s-ar ivi-ntre peţitori acuma,
Ce moarte grabnică şi nuntă-amară
Le-ar da el tuturor! Dar stă în mâna Celor-de-sus ca el să vie-n ţară
Spre-a-i pedepsi. Deci te îndemn pe tine Să chibzuieşti cum ai putea din casă
Pe peţitori s-alungi. Ascultă dară
Şi ia aminte sfaturile mele.
Pe-aheii cei viteji pofteşte-i mâne
La sfat şi spune-ţi în vileag cuvântul Luând pe zei ca martori. Sfătuieşte
Pe peţitori la casa lor să plece
Împrăştiindu-se. Iar dacă mama
Râvneşte-a se nunti, să se întoarcă
La tatăl ei cel mare şi puternic.
Părinţii ei au s-o mărite-acasă
Şi au să-i deie-aşa de multă zestre
Cum i se cade fetei lor iubite.
Iar pentru tine am un sfat temeinic, De vrei s-asculţi. Alege-ţi cea mai bună
Corabie cu douăzeci de oameni
Şi pleacă-n lume,-ntreabă şi pe alţii De tatăl tău cel dus de mult, că poate
Ţi-or spune ei ceva ori auzi-vei Vrun zvon purces din slavă, care face Pe oameni şi mai lăudaţi să fie.
Întâi te du la Pilos şi întreabă
Pe luminatul Nestor şi de-acolo
La Sparta, la bălanul Menelaos.
Căci el din toţi oştenii din Ahaia
Sosi cel mai din urmă de la Troia.
De-auzi că-n viaţă-i tatăl tău şi vine, Mai poţi s-aştepţi un an, cu tot necazul; Dar dac-auzi că-i mort şi nu mai este, Venind napoi, să-i-nalţi mormânt în ţară, Să-i faci o strălucită-nmormântare,
Cum eşti dator, şi să măriţi pe mama.
Când isprăveşti şi pui la cale asta, Gândeşte-atunci cum vei putea mai bine Pe-aceşti nemernici să-i omori în casă
Pe faţă sau cu vicleşug. Nu-ţi şade
Să fii copil, când eşti aşa de mare.
N-auzi tu ce vestit ajunse-Oreste
În toată lumea, după ce răpuse
Pe-acel viclean Egist care-ucisese
Pe tatăl său? Şi tu dup-arătare,
Prietene, eşti prea frumos şi mare
Şi deci destul de tare ca urmaşii
De bine să vorbească şi de tine.
Dar eu te las şi mă cobor la mare,
