"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » Iliada- HOMER , carte de citit gratis

Add to favorite Iliada- HOMER , carte de citit gratis

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Sunt domnul tafienilor, poporul

Călătoreţ pe ape. Aici cu soţii

Corabia mi-am abătut acuma Călătorind pe-ntunecata mare

Spre alte seminţii, după aramă

De la Temesa şi duc fier cu mine.

Corabia mi-e lângă mal oprită,

Departe de oraş, în schela Reitron

Sub pădurosul Neion. Noi prieteni

De mult suntem, de la părinţii noştri.

Ţi-ar spune dacă-ntrebi pe moş Laerte, Bunicul tău viteazul, despre care

Aud că nu mai calcă prin cetate,

Ci stă departe tot jălind la ţară,

C-o slujnică bătrână ce-i dă hrană

Şi de băut, când bietul nu mai poate De ostenit, după ce-abia se trage

Prin ţarină şi-n vie. Venii acuma,

Căci auzii că tatăl tău e-n ţară.

Dar văd că zeii calea i-o curmară,

Căci nu e dus de pe pământ Ulise,

Ci-i viu, împiedicat pe largul mării, Într-un ostrov. Bărbaţi haini, sălbatici Acolo-l ţin pe undeva cu sila.

Eu nu sunt ghicitor şi nici de semne Tâlcuitor, dar iată-ţi dau de veste

De mai nainte cum mă-nvaţă zeii

Şi cum socot că trebuie să fie.

El n-o să mai rămână multă vreme

Răznit de ţară. Chiar de-o fi cu lanţuri De fier legat, va născoci un mijloc

De-ntoarcere, că prea-i dibaci şi vrednic.

Dar spune-mi tu adevărat şi mie

De eşti cumva chiar fiul lui Ulise.

Grozav îi semeni după ochi şi faţă,

Că-l ştiu pe el, ne întâlneam adese

Nainte de plecarea lui la Troia

Cu alţi viteji din Argos pe corăbii; De-atunci eu nu-l văzui, nici el pe mine.”

Iar Telemah cuminte-aşa-i răspunde:

„Ţi-oi spune-adevărat, cinstite oaspe.

Sunt fiul lui, c-aşa îmi spune mama, Dar ştiu şi eu? Că nimeni de la sine Pe tatăl său nu-l poate şti vreodată.

Mai bine însă mă năştea pe mine

Un om mai norocos, rămas acasă, Stăpân pe-avere pân’la bătrâneţe.

Dar vai, cel mai de plâns din toată lumea Se zice-a fi părinte-al meu, că asta Voiai să ştii.” Grăi atunci Minerva:

„Dar zeii au făcut ca neamul vostru

Şi-n viitor să aibă tot un nume,

Căci are Penelopa fiu cuminte.

Ci lămureşte-mi mie încă una

Şi spune-mi drept. Ce-nseamnă lumea asta Şi-acest ospăţ? Ce caută la tine?

E praznic ori e nuntă? Căci desigur

Nu-i cislă-aici. Cum ei petrec în sală

Benchetuind, îmi par de tot obraznici.

S-ar mânia oricare om de treabă,

Venind pe-aici, când ar vedea atâta

Neobrăzare.” Telemah răspunse:

„Fiindcă-ntrebi şi mă descoşi, străine, Să-ţi spun. Bogată, binecuvântată

Fusese casa asta câtă vreme

Are sens