La Sparta-l voi petrece şi la Pilos, Oraşul nisipos, să-ntrebe acolo;

Poate-ar afla ceva despre întorsul

Iubitului său tată, şi-ntre oameni

Umblând ar dobândi el bună vază.”

Aşa vorbeşte Palas şi încalţă

Sandale dalbe veşnice de aur,

Cu care ea se poartă tot ca vântul

Pe apă, pe uscat fără hotare.

Şi-apucă arma-i cea cu bold de-aramă

O suliţă vârtoasă, grea şi mare,

Cu care cete de voinici doboară

Când ea, născuta din puternic tată,

S-avântă-asupra lor înverşunată.

Şi năvălind de pe Olimp se duse

Şi la Itaca se opri-n cetate,

Pe prag la poarta curţii lui Ulise.

Cu lancea-n mână ea părea că-i Mentes, Al casei vechi prieten, domnitorul

Poporului din Tafos. Dete-acolo

De peţitorii cei trufaşi. Pe prispă

Cu toţii petreceau la joc cu zarul

Şezând pe piei de boi ucişi de dânşii.

În jurul lor stăteau, slujindu-i, crainici Şi harnici slujitori; de o parte unii Amestecau cu apă-n oluri vinul,

Ceilalţi spălau la mese cu bureţii

Şi le-aşezau naintea lor în pripă

Şi împărţeau la toţi belşug de carne.

Pe oaspe-l vede Telemah întâiul

De unde sta-ntre peţitori, cu suflet Îndurerat, gândind de-ar fi să-i vie Cumva viteazul tată, din palatu-i

Să-mprăştie pe peţitori, să-şi ieie

Din nou domnia şi stăpân să fie

Pe-averea lui. Şi cum sta el pe gânduri Aşa-ntre peţitori, zări pe zâna

Şi-ntins la poartă merse plin de ciudă, Că mult stătuse nepoftit străinul,

S-apropie şi-l apucă de mână

Şi suliţa-i primind, îi zise astfel:

„Noroc şi bun sosit la noi, străine!

Poftim la masă-ntâi şi-apoi vei spune Nevoia ce te-aduse.” Aşa grăindu-i,

Porni-nainte şi-l urmă Minerva.

Când amândoi intrară-n casa mare,

La stâlpu-nalt se duse el şi lancea

O strânse-n toc frumos cioplit, pe unde Erau şi alte suliţi, o grămadă,

Lăsate de Ulise, şi pe zâna

O duse şi-o pofti aci să şadă

Pe scaun învelit c-o frumuseţe

De lăicer cu feluri de podoabe,

Cu scăunaş de răzimat picioare,

Şi-apropie de dânsa pentru sine

Un scaun împestrit. Stătu departe

De peţitori, ca nu cumva străinul,

De zarvă supărat între obraznici,

La masa lui nemulţumit să fie

Şi mai deoparte dânsul pe-ndelete