Se ruşina de oameni, să nu-l vadă
Cum lacrimile-i picurau din gene.
Dar cum oprea cântarea-i cântăreţul, El se ştergea de plâns, lua veşmântul
De peste cap şi ridicând potirul Cu două toarte, începea să-nchine
La zei. Iar când pornea din nou să cânte Iubitul cântăreţ după îndemnul
Mai-marilor cei desfătaţi de cântec, Şi-acoperea din nou Ulise capul
Şi-nduioşat se tânguia cu jale.
Ci nimenea nu prepunea că plânge,
Doar craiul luă seama şi-nţelese,
Căci auzea cum el ofta din suflet,
De unde-i sta pe-alăturea, şi zise
Feacilor cei iubitori de vâsle:
„Luaţi aminte, voi fruntaşi şi sfetnici.
Destul avurăm parte deopotrivă
De masă şi de cântecul din liră,
Însoţitorul meselor bogate.
Ieşind acum să ne-ncercăm puterea
La jocuri de tot felul, ca străinul
La-ntoarcerea-i să poată spune-acasă
Prietenilor lui ce mult întrecem
Pe alţii când e vorba de trei jocuri: De trântă, şi de salt şi de-alergare.”
Aşa grăind, păşi nainte craiul,
Ceilalţi urmară-ndată după dânsul.
Iar crainicul în cui lăuta prinse,
Apoi luă pe Demodoc de mână,
Din sală-l scoase şi-l porni pe calea Pe unde-o apucaseră fruntaşii
Feacilor să stea privind la jocuri.
Sosiră ei la locul de-adunare,
Veniră mulţi, roia pe câmp norodul.
Voinici se ridicară o grămadă,
Stau gata Elatreu şi Acroneos
Şi Ochial, Nauteu şi Anhialos
Ponteu şi Eretmeu, Proneu şi Tòon,
Primneu şi Anabesineu şi fiul
Lui Polineu cu numele-Amfialos
Tectonianul. Gata-i şi potriva
Urgelnicului Marte, Evrialos,
Şi Naubolide cel întâi de mare
Şi falnic între toţi locuitorii
Feaci după slăvitul Laodamas.
