SOCRATE: întreabă-mă tu acum ce fel de artă găsesc eu că este pregătirea bucatelor.

POLOS: Să te-ntreb: Ce fel de artă este pregătirea bucatelor?

SOCRATE: Nu-i deloc artă, Polos.

POLOS: Atunci ce-i? Spune tu.

SOCRATE: Zic că-i o experienţă.

POLOS: Experienţă a cărui lucru? Spune tu.

SOCRATE: îţi spun: experienţa procurări unei mulţumiri, a unei e plăceri, Polos.

POLOS: Cum văd, retorica este una şi aceeaşi cu gătirea bucatelor!

SOCRATE: Ba deloc. Fiecare din ele este numai o parte din aceeaşi îndeletnicire.

POLOS: Cum îi zice îndeletniciri ?

SOCRATE: Mi-e teamă să spun un adevăr aşa de grosolan; preget să-mi rostesc părerea din cauza prezenţei lui Gorgias, nu cumva să creadă că-i batjocoresc meseria! întrucât mă priveşte, nu-s de altfel prea 463a dumirit dacă îndeletnicirea lui Gorgias este retorica. în adevăr, discuţia ce am avut împreună n-a fost prea lămuritoare despre ceea ce gândeşte dânsul în această privinţă. Dar ştiu ce numesc eu retorică; este numai o parte dintr-un lucru care nu-i deloc frumos.

GORGIAS: Ce lucru, Socrate? Spune, nu te sfi de mine.

Teoria lui Socrate despre linguşire

SOCRATE: Retorica este o îndeletnicire, Gorgias, după părerea mea. Lucrul ăsta n-are nimic de-a face cu arta. Ea cere un suflet bogat-în imaginaţie, cu îndrăzneală şi cu o înclinare naturală pentru relaţi le cu oameni . Iată, înţelesul general al acestui fel de îndeletniciri eu îl numesc linguşire. După

socotinţa mea, ea are mai multe părţi, dintre care una este pregătirea bucatelor. E adevărat că şi asta trece drept artă,

261

464a

PLATON

eu însă n-o socotesc aşa, ci numai ca o deprindere. După mine, retorica nu-i decât o altă parte a linguşiri , după care vin sulemenirea şi sofistica. Acestea-s cele patru părţi ale linguşiri cu patru subiecte deosebite. Dacă Polos vrea să se şi documenteze, n-are decâl să mă întrebe. In adevăr, el n-a dobândit până acum o convingere sigură asupra întrebări , cum zic eu, că retorica este o parte a linguşiri . A scăpat din vedere că nu i-am dat încă acest răspuns; de aceea, se vede, mă întreabă dacă

n-o găsesc cumva şi frumoasă. Ci eu nu-i spun de-o cred frumoasă sau urâtă, până ce nu-i arăt întâi ce este. N-ar fi nici metodic, Polos! Daca vrei deci să cunoşti părerea mea, trebuie să şti întâi ce fel de parte a linguşiri zic că este retorica.

POLOS: Să te întreb şi asta. Spune: ce fel de parte?

SOCRATE: Şi dacă-ţi răspund, putea-vei tu înţelege? După părerea mea, retorica este înfăţişarea doar a uneia din părţile ce alcătuiesc politica.

POLOS: Ce-i asta? Vrei să spui că-i frumoasă ori urâtă?

SOCRATE: Urâtă, cred. Aşa numesc eu lucrurile rele..., dacă-i vorba să-ţi dau un răspuns ca unuia care ştie acum ce vreau să spun.

GORGIAS: Socrate, mă jur pe Zeus, eu unul nu înţeleg ce zici.

SOCRATE: Lucru natural, Gorgias, că nici n am apucat încă a mă exprima destul de limpede! De vină-i însă Polos ăsta; cum îl vezi, tânăr şi nerăbdător.

GORGIAS: Lasâ-1 pe el în pace! Explică-mi mie: ce-ai vrut să spui în susţinerea că retorica este icoana unei părţi din politică?

SOCRATE: Voi încerca să-ţi arăt ce este în ochi mei retorica. Că de nu va fi aşa, iată, Polos este aici şi mă va contrazice. Există corp şi suflet?

GORGIAS: Cum de nu?

SOCRATE: Şi nu crezi ca fiecare din acestea au şi starea ce se cheamă sănătate?

GORGIAS: Cred.

SOCRATE: Dar ce? Sănătatea de care vorbim nu poate fi şi numai aparentă, reală nu? Iată ce vreau să zic: că mulţi oameni se înfăţişează cu trupuri sănătoase; dar nu oricine este în stare să-şi dea cu uşurinţă seama despre realitate. De fapt, numai doctorul sau maestrul de gimnastică ar putea cunoaşte adevărul în această privinţă.

GORGIAS: Bine zici.

GORGIAS

SOCRATE: Vreau să spun că atât în corp cât şi în suflet există ceva care dă aparenţa sănătăţi , pe care însă nici unul n-o are de fapt. b

GORGIAS: Şi aceasta este.

SOCRATE: Haide, să te lămuresc mai bine ce vreau să spun... de voi fi în stare. Cred că există două

lucruri deosebite şi respectiv două tehnici corespunzătoare. Una se referă la suflet şi eu o numesc politică; pe cea referitoare la corp n-o pot indica prin o singură vorbă, deşi corpul este şi el o unitate: în îngrijirea trupului voi deosebi două părţi, de o parte gimnastica, de alta medicina. în politică, legislaţia corespunde gimnasticii, justiţia, medicinei. în fiecare din grupe, tehnicile respective c se aseamănă

prin identitatea obiectului urmărit: pentru corp medicina şi gimnastica, pentru spirit justiţia şi legislaţia.

Aceste patru tehnici fi nd astfel constituite, cu năzuinţele îndreptate către cel mai înalt bine, al corpului sau al sufletului, iată că linguşirea, mai mult prin instinct decât prin o cunoaştere raţională, a băgat de seamă faptul şi, împărţindu-se în patru părţi, s-a strecurat în fiecare din acestea sub tehnica corespunzătoare, dându-se drept acea artă, a cărei mască o luase. Şi nu d se gândeşte nicidecum să

căşuneze cel mai mare bine, nu, ci caută prin momelile plăceri să întindă curse prostiei, s-o înşele şi să câştige astfel preţuirea. în acelaşi mod se furişează şi bucătăria, luând nobila înfăţişare a

medicinei, şi se face a şti care sunt pentru corp alimentele cele mai potrivite. Astfel, dacă un bucătar ar trebui să se ia la întrecere cu un medic în faţa unor copi , sau chiar a unor bărbaţi, tot aşa de lipsiţi e de experienţă cum sunt copi i, şi dacă aceştia ar fi cherru.i sa judece între doctor şi bucătar, spunând cine cunoaşte mai bine calitatea bună sau rea a alimentelor, s-ar putea ca medicul să moară de foame în faţa bucătarului. Numesc linguşire această rutină şi o socotesc lucru urât. Polos (ţie doar ţi se adresează acest cuvânt), fi ndcă ea urmăreşte numai 465a plăcerea, fără preocuparea binelui. Şi nu zic că-i artă, ci pur şi simplu o rutină, pentru că nu se oferă nici o raţiune cauzală celor ce rezultă dintr-însa: cum rezultă? câte? de ce natură sunt? şi, nu mai puţin din care pricină purced? Şi eu nu pot numi artă o rutină, la temelia căreia nu stă raţiunea. Dacă te îndoieşti de ceea ce susţin, sunt gata să

dau orice b lămuriri. Când linguşirea se aplică la bucătărie, atunci ea se ascunde — cum spuneam —

sub masca medicinei. Urmând aceeaşi cale, dichisirea ia înfăţişarea gimnasticii: procedeu desigur răufăcător, înşelător, lipsit de nobleţe, nedemn de un spirit liber şi generos. împrumutând prestigiul 262

263

PLATON

GORGIAS

formei, culorilor, sclivisiri , îmbrăcăminţi , dichisirea vrea să stârnească iluzii în aşa grad, încât nesocotind frumuseţea reală şi naturală, care se dobândeşte prin gimnastică, străluceşte cu un luciu împrumutat şi mincinos. Ca să nu lungesc vorba, să spun mai bine pe limba c geometrilor (poate aşa mă urmăreşti mai bine): ce-i gătirea faţă de gimnastică, este bucătăria faţă de medicină. Mai bine altfel: sofistica este faţă de legiferare ca împodobirea faţă de gimnastică; retorica faţă de justiţie ca bucătăria faţă de medicină. Repet totuşi că aceste lucruri se deosebesc prin natura lor, dar din pricina punctelor de asemănare ce există între sofişti şi retori se întâmplă că lumea-i confundă cu legiuitori şi judecători ; ei se ocupă de aceleaşi materi şi nu pot hotărî marginile ce deosebesc ocupaţi le lor, lucru pe care de altfel îl săvârşesc şi ceilalţi oameni. Dacă în adevăr în loc ca sufletul să poruncească

d trupului acesta se conduce singur, dacă sufletul n-ar cerceta cu privirile lui şi n-ar face deosebirea ce este între bucătărie şi medicină, dacă corpul este arbitru şi el judecă totul după plăcerile pe care dânsul le preţuieşte, n-ar fi nimic mai firesc, iubite Polos, decât cuvintele lui Anaxagora (tu cunoşti aceste teori ): „toate lucrurile ar fi confundate într-un singur loc". Cu alte cuvinte, noi n-am putea deosebi mâncărurile mântuitoare şi povăţuite de doctori de cele pregătite de bucătari. Şti acum ce zic eu despre retorică: ea este faţă de suflet ce este bucătăria

e faţă de corp. Dar iată că, vorbind eu însumi mult, după ce te-am oprit pe tine de la o expunere mai largă, poate am făcut o abatere nelalocul ei. Dar eu sunt vrednic de iertare. Când mă exprimam în propoziţi scurte, nu mă înţelegeai, nici nu erai în stare să scoţi tot folosul ce trebuia să-1 tragi din răspunsuri: aveai mereu nevoie de explicări. Dacă acum nici eu nu găsesc îndestulătoare răspunsurile tale, eşti liber şi tu să te întinzi