— Păcat, spuse Schneider.

— Îl crezi? spuse Gerhardt.

Schneider ridică din umeri.

— Până acum, da. Celelalte relicve?

— Se află pe fundul mării adânci şi albastre.

Bătrânul se încruntă.

— O, da? Şi cum s-a întâmplat asta?

— Ziua următoare ne-am dus la Tel Aviv. Am închiriat un skijet şi am ieşit în larg, în Mediterana. Întâi am aruncat lancea, apoi am mers mai departe şi am aruncat şi cuiul. Fără repere, fără coordonate GPS, nu le-aş putea găsi nici dacă viaţa mea ar depinde de asta, ceea ce presupun că se întâmplă.

 308 ➢

— Şi pentru ce ai făcut aşa ceva?

— Nu voiam ca voi, sau alţii ca voi, să arunce în aer evrei, sau musulmani, sau creştini, sau oameni de orice fel. Nu a trebuit să mă

gândesc prea mult.

— Un profesor care distruge artefacte istorice preţioase, spuse Schneider şi se ridică. Ce dezamăgitor!

— O să accepţi, pur şi simplu, ceea ce ţi-a spus? întrebă Gerhardt.

Lasă-mă să-l întreb în felul meu.

— Cred că spune adevărul. În orice caz, este improbabil să-şi schimbe povestea, chiar şi cu metodele tale. Când îi vom avea pe fată

şi pe preot, vom vedea dacă ne spun aceeaşi poveste. Atunci vom şti cu siguranţă.

Cal se ridică şi el, determinându-l pe Gerhardt să-şi ridice pistolul şi să se aşeze între el şi Schneider.

— Ţi-am spus totul, spuse Cal, ridicând vocea şi cu capul bubuindu-i. Lasă-i în pace.

— Asta nu mai este problema ta, spuse Schneider. Dă-mi arma, Gerhardt.

— Pentru ce? întrebă malacul.

— În ciuda unei vieţi lungi şi interesante, este ceva ce n-am făcut niciodată. N-am omorât pe nimeni. Cred că acesta ar fi un moment bun să rezolv şi această problemă. Piedica e ridicată?

— Da.

— Dă-o încoace.

Transferul nu dură mai mult de două secunde şi, în timpul acesta, Cal făcu o ultimă încercare disperată de a rămâne în viaţă.

În timp ce Schneider ridică arma până la nivelul taliei, Cal se aruncă înainte, lovi braţul care ţinea arma cu mâna stângă şi cu pumnul drept îl lovi pe Schneider în frunte.

Înainte ca Gerhardt să-l lovească în stomac, Cal auzi trei zgomote distincte, unul după altul: geamătul surd al lui Schneider, în timp ce cădea la pământ, pocnetul armei care cădea pe pardoseală şi sunetul jos al unui glonţ tras prin amortizor, care ajunsese în perete.

Gerhardt era ca un taur furios, lovindu-l pe Cal cu pumnii şi cu picioarele. Cal încercă să riposteze, dar pumnii lui parcă loveau în beton. Nimic din ceea ce făcea nu încetinea ploaia de lovituri.

 309 ➢

Malacul îi dădu şi câteva şuturi şi Cal primi o lovitură de bocanc în abdomen, care îl zbură peste un dulap. Se lovi rău şi căzu în genunchi. Era groaznic să fii lovit în felul acesta.

Gerhardt se apropie, iar dacă ar fi rămas jos, Cal ar fi fost lovit în cap şi venea sfârşitul. Se întinse după ceva şi mâna lui apucă mânerul unui sertar de la măsuţa de toaletă. Încercă să se ridice, dar se prăvăli în faţă, sertarul zbură din dulap şi împrăştie lenjerie de damă prin cameră.

Gerhardt stătea deasupra lui calculând o lovitură fatală. Poate un bocanc care să-i rupă gâtul sau poate o lovitură ca de topor, cu două

mâini, în ceafă.

Alese toporul.

Mâinile lui Gerhardt începuseră să coboare, când Cal roti sertarul de mâner cu ultimele puteri.

Se auzi un sunet de lemn sfărâmat, sau de ţeastă, sau amândouă.

Gerhardt se afla alături de el, pe podea, înconjurat de bucăţi de lemn. Încă mişca. Braţele şi picioarele lui împingeau în pământ, încercând să-i ridice corpul masiv, răsturnat.

Cal era în patru labe. Avea mâinile goale. Încercă să se ridice şi se sprijini de măsuţa de toaletă ca să ajungă în poziţie verticală. Pe masă

se afla o lampă de cristal, un obiect stilat, feminin, aşezat pe o parte, alături de nişte rame de fotografii căzute şi de sticlă spartă. Lampa îşi găsi drumul spre mâinile lui Cal şi, când o ridică deasupra capului, firul se smulse din priză şi lampa se stinse.

— N-ai să-i faci rău din nou, n-ai să-i faci rău din nou, se auzi Cal strigând şi văzu sânge, atât de mult sânge. Lampa lovi iar şi iar în ţeasta lui Gerhardt.

Schneider gemu şi se trezi şi văzu un cap zdrobit.

La început, zâmbi. Se gândea că probabil era al lui Donovan, dar adevărul îl lovi şi începu să jelească.

— Gerhardt, nu!

Cal se zbătea să respire. Camera începu să se învârtească încet.

Amândoi bărbaţii văzură pistolul lui Gerhardt în acelaşi timp, dar Cal făcu prima mişcare.

Se întinse după el, simţi tocul aspru în pumnul lui şi se întoarse în căutarea ţintei sale.

 310 ➢

Schneider se împleticea pe hol, lovindu-se de pereţi, până când în faţă îi apăru o uşă.

Alt dormitor.

Închise uşa în urma lui şi o încuie.