ce credeau despre acest loc.
Una dintre femei îi răspunse într-o engleză destul de bună.
— Biserică foarte veche. Foarte drăguţă. Foarte sfântă.
— Călugării sunt acolo? întrebă el.
— Niciun călugăr. Biserica e goală.
Cal se îndreptă spre căsuţă, dar, înainte să ajungă acolo, observă
un personaj solitar care lucra pământul cu o săpăligă de grădină.
Când se apropie văzu că purta tunica maronie a unui călugăr.
— Salut, spuse Cal, în engleză.
Călugărul ridică privirea şi continuă să sape.
Cal se apropie şi trecu la italiană.
116 ➢
Călugărul îi aruncă o privire iritată şi îi răspunse în engleză, cu un pronunţat accent croat.
— Nu vezi că am treabă?
Cal spuse că îi pare rău să-l deranjeze, dar se afla aici cu o treabă
oficială din partea Vaticanului.
— N-am fost niciodată la Vatican, spuse călugărul şi întoarse un bulgăre mare de pământ.
— Eşti fratele Augustin? întrebă Cal.
— Nu sunt. Sunt fratele Ivan.
— Cu el am treabă să vorbesc. Este pe aici?
— Nu este. E acolo. Călugărul arătă în direcţia capelei.
— Mi s-a spus că nu e nimeni în biserică.
— Nu e în biserică. E în cimitirul de lângă biserică.
Cal fu luat prin surprindere.
— Când a murit?
— Recent.
— Cum a murit?
— A avut un accident. A căzut în puţ când scotea apă.
— Îmi pare foarte rău să aud asta. Poate că te pot deranja pe tine cu câteva întrebări. Tocmai am venit din Italia. Nu există nicio posibilitate să vă contactez prin telefon.
— Ce vrei să ştii?
— Vreau să vorbim despre ziua în care au venit să viziteze mănăstirea doi seminarişti din Italia. Fratele Augustin i-a arătat cripta unuia dintre ei, Giovanni Berardino.
— Cu câtă vreme în urmă a fost asta?
— Prin februarie, cred.
— Avem mulţi vizitatori din Italia şi de peste tot. Nu-mi amintesc de ei.
— Înţeleg. Poate ai auzit de acest tânăr italian care a devenit, acum, preot. Oamenii îi spun Padre Gio.
— De unde să aud eu despre un preot italian? întrebă Ivan.
— A apărut de multe ori la ştiri.
Răspunsul veni aspru.
— Nu prea primim veşti aici.
Călugărul se întoarse la săpat şi Cal se gândi că iar urma să-l
