— Probabil că vor ceva de la el, spuse Cal. Încearcă să-l facă să
vorbească.
— Trebuie să-l ajutăm.
— Ştiu.
— Mi-e teamă să mă întorc în camera mea, spuse ea.
El avea două paturi şi trase cuvertura de pe cel nefolosit.
— Poţi rămâne aici, dacă vrei, spuse el. Mi s-a spus că nu sforăi.
Dimineaţă, Irene se trezi înaintea lui Cal şi plecă, în vârful picioarelor, spre camera ei, să se îmbrace. Pe hol, o cameristă o văzu plecând în halat şi îndreptându-se spre scări. Irene îşi lăsă ochii în pământ şi roşi. Se întâlni cu Cal mai târziu, în hol, şi, pe drumul spre editura Penta, intrară într-o cafenea să bea o cafea.
— Ai dormit bine? întrebă el.
— Nu prea, tu? spuse ea, somnoroasă.
— Nu prea.
Două ore mai târziu se aflau în camera de consiliu de la Penta, la penultima cutie şi speranţele lor păleau.
— Cutia asta are ceva fotografii cu manuscrise greceşti, întrerupse Irene tăcerea.
Cal se ridică să arunce o privire peste umărul ei şi îi smulse o fotografie din mână.
— Asta e, spuse el, triumfător. VAT GR 1001, Procopius. Continuă.
Asta e cutia care ne trebuie.
Cal era bun cunoscător al grafiei medievale greceşti şi scană rapid plăcile fotografice. Fiecare a doua pagină sau aproape avea note laterale. Unele erau în latină, scrise de mâna bibliotecarului Alamanni, a cărui primă preocupare părea să fie omiterea referinţelor pornografice la împărăteasa Teodora, o femeie pe care Procopius o detesta, cu certitudine.
Irene îşi putea da seama, după felul în care arăta grafia, care fotografii erau după Istoria secretă. Ea îl anunţă că mai rămăseseră
doar cinci fotografii în serie.
— N-au fotografiat toate paginile, murmură Cal. Sper să avem noroc.
Şi avură.
197 ➢
Următoarea fotografie îl făcu pe Cal să lovească de bucurie cu pumnul în masă.
— Da!
Irene se aşeză lângă el şi Cal îi arătă pasajul care-i provocase explozia de bucurie.
— Este aici, spuse el. Cartea a şaptesprezecea, Procopius scrie despre crimele împărătesei Teodora. Uite aici pasajul: Când îl închise în Egipt, după ce el suferise atâtea umilinţe, pe care le-am descris mai devreme, ea tot nu era satisfăcută de pedeapsa bărbatului şi nu încetă să caute martori falşi împotriva lui. Patru ani mai târziu, ea reuşi să găsească doi membri ai partidului verde care luaseră parte la insurecţia de la Cyzicus şi despre care se spunea că participaseră la asaltul împotriva episcopului.
— Vezi aici? Lângă cuvântul episcop este o notă, în greacă, ce poate să fie o transcriere din secolul al paisprezecelea a unei adăugiri pe care o făcuse Procopius la ediţia originală.
Eusebiu, episcop de Cyzicus, căruia i-au apărut rănile luiHristos când a luat în mâinile sale cuiul sfânt al împărăteseiElena.
— Giovanni, şopti ea. Sărmanul meu Giovanni. Îl torturează ca să
găsească relicva. Dar pentru ce o doresc atât de tare?
Cal scutură din cap şi spuse:
— Asta aş vrea să ştiu şi eu.
198 ➢
DOUĂZECI ŞI UNU
Găsiră un restaurant liniştit şi se aşezară la o masă din spate, cu o copie a fotografiei cu nota respectivă aşezată chiar lângă platoul cu pâine.
— Ce ar trebui să facem acum? întrebă ea.
El îi spuse că îi venise o idee, când nu reuşise să adoarmă, în miezul nopţii. O cunoştinţă de-a lui ar putea să-i ajute cu identificarea simbolului SS. În dimineaţa aceea, înainte să plece spre editură, dăduse un telefon şi aştepta un răspuns.
— Şi eu m-am gândit, în miezul nopţii, spuse ea.
