— La naiba! Bine!
A scos târâș costumul din mormanul de echipament.
— Cheradenine, a zis Sma, pe un ton brusc împăciuitor, nu uita, avem nevoie de… angajamentul lui Beychae, nu doar de prezența lui. De aceea nu am putut să-l înlocuim; de aceea nu i-am influențat mintea.
— Dar mă trimiți pe mine ca să fac asta.
— În regulă, a spus Sma, părând dintr-odată iritată. A bătut din palme încet și a lăsat impresia că se simțea stânjenită. Apropo, Cheradenine, ce plan ți-ai făcut? Știu că nu trebuie să-ți cer în mod oficial să-mi prezinți planul misiunii, dar cum vei ajunge la Beychae?
El a oftat.
— Vreau să-l fac să vină el la mine.
— Cum?
— Cu un singur cuvânt.
— Un cuvânt?
— Un nume.
— Care, al tău?
— Nu. Numele meu a rămas secret când eram consilierul lui Beychae, dar probabil că deja a transpirat. E prea periculos. Voi folosi alt nume.
— Aha.
Sma s-a uitat plină de speranță la el, dar Zakalwe s-a apucat să aleagă dintre diferitele lucruri pe care le scosese.
— Beychae e la universitatea aceea, nu-i așa? a spus el, fără să se întoarcă spre Sma.
— Da, la arhivă, unde stă aproape tot timpul. Dar există multe arhive, iar el se deplasează mult, și peste tot există gărzi.
— Am înțeles, a spus el. Dacă vrei să faci ceva folositor, încearcă să afli ce ar dori acea universitate.
Sma a făcut un gest din umeri.
— E o societate capitalistă. Banii n-ar fi buni?
— De asta mă ocup eu. A făcut o pauză și a privit-o bănuitor. În privința asta voi avea toată libertatea, nu?
— Cheltuieli nelimitate, a spus Sma dând din cap.
El a zâmbit.
— Minunat. A tăcut o clipă. Din ce sursă? O tonă de platină? Un sac cu diamante? Sau banca mea?
— Da, banca ta, mai mult sau mai puțin, a spus Sma. După ultimul război, am înființat ceva care se numește Fundația Vanguard, un imperiu comercial cu o bună moralitate, care îți va acoperi cheltuielile nelimitate.
— Păi, în aceste condiții, probabil că voi încerca să ofer o mulțime de bani acelei universități; dar ar fi mai bine dacă ar exista ceva aparte cu care să îi ademenesc.
— În regulă, a spus ea dând din cap. Apoi s-a încruntat. A făcut semn către costumul de luptă. Cum ai spus că se numește?
El a părut nedumerit, apoi a spus:
— A, e un costum BPM.
— Da, un costum BPM serios, așa ai zis. Dar credeam că știu nomenclatura; nu am auzit prescurtarea asta până acum. Ce înseamnă?
— Costum „Ba pe-a mă-tii“.
A zâmbit.
Sam a țistuit.
— Mai bine nu întrebam, nu-i așa?
Două zile mai târziu au ajuns în hangarul navei Xenofobul. Cazicul foarte rapid părăsise VSG-ul cu o zi înainte, suspendat la ciorchinele Voerenhutz. Accelerase puternic, iar acum frâna. Zakalwe își împacheta lucrurile trebuincioase într-o capsulă care urma să îl ducă până pe suprafața planetei pe care trăia Tsoldrin Beychae; în etapa inițială, deplasarea către interiorul sistemului se făcea cu un modul pentru trei persoane; după aceea, acesta avea să hoinărească prin atmosfera unei planete gigante gazoase din apropiere. Xenofobul va aștepta în spațiul interstelar, pregătit să asigure sprijin în caz de nevoie.
— Ești absolut sigur că nu vrei ca Skaffen-Amtiskaw să te însoțească?
— Absolut sigur; păstrează-l pentru tine pe netotul ăsta aeropurtat.
— Vrei altă dronă?
— Nu.
