— Zakalwe. Cheradenine.

— Ce e?

Și-a revenit din visare. S-a uitat la fața bătrânului care i s-a părut oarecum cunoscută.

— Beychae? s-a auzit spunând.

Desigur, bătrânul era Tsoldrin Beychae. Arătând mai bătrân decât își aducea aminte.

Trăgând cu urechea, a privit în jur. A auzit un zumzet și a văzut cabina mică și mobilată modest. Vas? Navă spațială?

Osom Emananish, i-a spus o voce din memorie. Navă spațială, velier, care se îndrepta spre… un loc din apropiere de Impren (oriunde ar fi fost asta). Habitatele Impren. Trebuia să îl ducă pe Tsoldrin Beychae la Habitatele Impren. Apoi și-a amintit de doctorul scund și de minunata lui mașinărie cu disc albastru de tăiere. Sondând mai adânc, lucru care nu ar fi fost posibil fără instruirea primită în cadrul Culturii și a schimbărilor subtile suferite acolo, a găsit mica buclă funcțională de memorie care prelua ceea ce înmagazinase deja creierul lui. Camera cu fibre optice; faptul că trimisese o bezea pentru că fusese exact ce voise; explozia, plutirea de-a curmezișul barului, până în salon; căderea, lovitura primită în cap. Restul era foarte confuz; țipete îndepărtate și faptul că fusese ridicat de acolo și dus undeva. Nimic logic din glasurile pe care le înregistrase cât fusese lipsit de cunoștință.

A stat întins un moment ascultând ceea ce îi spunea corpul. Nu avusese o comoție. O ușoară vătămare a rinichiului drept, multe contuzii, zgârieturi la ambii genunchi, tăieturi la mâna dreaptă… nasul era în curs de vindecare.

S-a ridicat și a privit în jur cabina; pereți din metal, două paturi înguste și un mic taburet pe care stătea Beychae.

— Ăsta e arestul navei?

Beychae a confirma mișcând din cap.

— Da, închisoarea.

S-a întins la loc. A observat că purta o salopetă de om al echipajului. Mărgeaua-terminal dispăruse din urechea lui, iar lobul îl durea îndeajuns de mult, și asta l-a făcut să-și dea seama că transmițătorul nu cedase fără opoziție.

— Și tu ești întemnițat sau doar eu? a întrebat el.

— Doar tu.

— Și nava în ce stare e?

— Cred că ne îndreptăm spre cel mai apropiat sistem stelar, cu ajutorul acționării de rezervă.

— Și care e sistemul cel mai apropiat?

— Singura planetă locuită se numește Murssay. Într-o zonă a ei se poartă un război; unul dintre acele conflicte spontane de care vorbeai. Se pare că navei îi va fi îngăduit să coboare pe planetă.

— Să coboare? A scos un geamăt și și-a pipăit ceafa. Nava asta nu poate coborî; nu e construită pentru a rezista în atmosferă.

— A, a făcut Beychae. Ei, înseamnă că nu vom putea ajunge pe suprafața ei.

— Hm. Trebuie să aibă ceva pe orbită; vreo stație spațială, da?

Beychae a ridicat din umeri.

— Presupun că da.

Și-a plimbat privirea în jur, semn evident că dorea să descopere ceva.

— Ce știu ăștia despre tine?

A făcut un gest din ochi către cabină.

Beychae a zâmbit.

— Știu cine sunt; am discutat cu căpitanul, Cheradenine. Au primit ordin din partea companiei de transport să se întoarcă, deși nu au înțeles de ce. Acum au aflat. Căpitanul a avut de ales între a aștepta unitățile navale ale Umaniștilor pentru a ne ridica și a se îndrepta spre Murssay; a preferat a doua variantă - cred că în ciuda unor presiuni exercitate de Guvernanță, prin intermediul companiei. Se pare că a insistat să se apeleze la canalul de urgență când a informat compania de transport în privința a ce s-a întâmplat cu nava și a identității mele.

— Așadar, acum știe toată lumea?

— Da. Îmi închipui că acum întregul Ciorchine știe exact cine suntem. Problema e că, după părerea mea, căpitanul nu pare întru totul nesimțitor față de cauza noastră.

— Da, dar ce se întâmplă când ajungem la Murssay?

— Vom scăpa de tine, domnule Zakalwe, s-a auzit o voce venind dintr-un difuzor instalat în tavan.

S-a uitat la Beychae.

— Sper că ai auzit și tu.

— Cred că acela ar putea fi căpitanul, a spus Beychae.

— Așa este, s-a auzit din nou vocea. Și tocmai am fost informați că ne vom despărți chiar înainte de a ajunge la stația Murssay.

Omul părea iritat.

— Serios, căpitane?

— Da, serios, domnule Zakalwe; am primit o comunicare militară din partea Hegemoniei Balzeit din Murssay. Vor să vă ridice pe tine și pe domnul Beychae înainte de a ajunge la Stație. Întrucât amenință că ne vor ataca dacă nu ne supunem, voi proceda așa cum cer ei; practic, voi depune un protest, dar, sincer să fiu, mă voi simți ușurat după ce scap de tine. Țin să adaug că nava cu care vor să vă ducă la sol are două sute de ani, și până acum nu a fost socotită sigură pentru deplasarea prin spațiu. Dacă va rezista și facem joncțiunea peste două ore, ar trebui să aveți parte de o călătorie fără evenimente neplăcute prin atmosfera planetei Murssay. Domnule Beychae, cred că dacă discuți cu cei de pe Murssay, s-ar putea să-ți permită continuarea călătoriei cu nava noastră până la Stația Murssay. Indiferent ce hotărâți, vă doresc o călătorie sigură, domnule.

Beychae s-a așezat din nou pe taburet.

— Balzeit, a spus el, dând gânditor din cap. Mă întreb de ce ne vor?

— Tsoldrin, te vor pe tine, a spus el coborându-și picioarele de pe pat. A părut nesigur. Ăștia sunt de partea băieților buni? Sunt atât de multe războaie minore…

— Da, în teorie sunt, a spus Beychae. Am impresia că ei cred că planetele și mașinile pot avea suflet.

— Da, așa cred și eu, a zis el ridicându-se încet în picioare. Și-a mișcat brațele și umerii pentru a se dezmorți. Dacă stația asta, Murssay, e neutră, ai face bine să te duci acolo, deși bănuiesc că ăștia din grupul Balzeit te vor pe tine, nu pe mine.

S-a frecat din nou la ceafă, încercând să își aducă aminte care era situația pe Murssay. Murssay era genul de loc în care putea izbucni un război pe scară largă. Exista, de fapt, un război Consolidaționiști-Umaniști între forțele militare relativ arhaice de pe Murssay; Balzeit era de partea Consolidaționiștilor, chiar dacă înalta comandă era un fel de tagmă preoțească. Nu înțelegea de ce îl voiau pe Beychae, dar și-a amintit că preoții luau în serios credința în eroi. Pe de altă parte, aflând că Beychae era în apropiere, îl puteau dori pentru a-l preda în schimbul unei răscumpărări.

Șase ore mai târziu, nava a realizat întâlnirea cu antica navă a Hegemoniei Balzeit.

— Mă vor pe mine? a întrebat el.

Stăteau în apropierea ecluzei; el, Beychae, căpitanul navei Osom Emananish și patru oameni în costume, înarmați. Cei în costum purtau căști cu vizor, iar fețele lor cafeniu deschis erau vizibile, având pe frunte desenat un cerc albastru. Cercurile păreau să strălucească, gândea el, și s-a întrebat dacă ele erau desenate acolo grație vreunui principiu religios generos, pentru a ajuta lunetiștii.

— Da, domnule Zakalwe, i-a răspuns căpitanul, un bărbat rotofei și scund, cu capul ras. A zâmbit. Te vor pe tine, nu pe domnul Beychae.