Zgomotul unei trăsuri cu arcuri, acel zgomot care se desluşeşte atât de limpede în liniştea unui colţ pierdut de ţara, îi atinse pe neaşteptate urechea. Huruitul roţilor uşoare se apropia tot mai mult. Iată că se auzi fornăitul cailor…

Vasili Ivanovici sări din jilţ şi se repezi la fereastră. În curtea căsuţei lui intra un cupeu de două locuri, cu patru cai. Fără

a-şi da seama ce putea să însemne, ieşi alergând în cerdac într-un avânt de bucurie lipsită de noimă… Un lacheu în livrea deschise uşa cupeului. O doamnă cu voal negru şi cu mantilă neagră coborî…

— Sunt Odinţova, spuse ea. Evgheni Vasilici trăieşte?

Sunteţi tatăl lui? Am adus cu mine un doctor.

— Sunteţi binefăcătoarea noastră! exclamă Vasili Ivanovici şi, luându-i mâna o apăsă febril pe buzele lui, în timp ce doctorul adus de Anna Sergheevna, un omuleţ cu ochelari şi cu mutră de neamţ, se dădea jos tacticos din cupeu. Mai trăieşte, mai trăieşte Evgheni al meu, şi acum o să fie salvat!

Nevastă! Nevastă!… Ne-a venit un înger din cer…

— Ce se-ntâmplă, Doamne! bâigui bătrâna ieşind în fugă

din salon în vestibul; fără a înţelege nimic, căzu la picioarele Annei Sergheevna şi, ca ieşită din minţi, începu să-i sărute rochia.

— Ce faceţi! Ce faceţi! repeta Anna Sergheevna, dar Arina Vlasievna n-o asculta, iar Vasili Ivanovici nu făcea altceva decât să repete:

— Un înger! Un înger!

— Wo ist der Kranke?99 Şi unde este paţient, spuse în sfârşit doctorul oarecum indignat, pierzând răbdarea.

Vasili Ivanovici îşi veni în fire.

99 Unde este bolnavul? (Germ.).

211

— Aici, aici, poftiţi după mine, wertester Herr Kolega 100

adăugă el dintr-o veche obişnuinţă.

— Eh! făcu neamţul şi rânji acru.

Vasili Ivanovici îl conduse în cabinet.

— E un doctor din partea Annei Sergheevna Odinţova, spuse el, aplecându-se chiar la urechea fiului său, şi dânsa e aici.

Bazarov îşi deschise deodată ochii.

— Ce ai spus?

— Am spus că Anna Sergheevna Odinţova e aici şi ţi-a adus pe domnul doctor.

Bazarov îşi roti privirea împrejur.

— E aici… vreau s-o văd.

— Ai s-o vezi, Evgheni, dar mai întâi de toate trebuie să

stăm de vorbă cu domnul doctor. Am să-i spun eu istoricul bolii, deoarece Sidor Sidorîci (aşa îl chema pe doctorul de la oraş) a plecat, şi pe urmă o să facem un mic consult.

Bazarov aruncă o privire asupra neamţului.

— Hai, discutaţi mai repede, dar nu pe latineşte, pentru că

înţeleg ce înseamnă ) am moritur 101.

— Der Herr scheint des Deutschen mächtig zu sein102

începu discipolul lui Aesculap103, întorcându-se către Vasili Ivanovici.

— Ich… habe104, vorbiţi mai bine ruseşte, spuse bătrânul.

— Ah, ah! Aşa stau lucrurile… poftim…

Şi consultul începu.

O jumătate de ora mai târziu, Anna Sergheevna, însoţită

de Vasili Ivanovici, intră în cabinet. Doctorul apucase să-i şoptească că nici nu poate fi vorba de însănătoşirea bolnavului.

100 Stimate colega (germ.).

101 E pe moarte (lat.).

102 Se pare că domnul cunoaşte limba germană (germ ).

103 Aesculap, în mitologia greco-romană, zeul medicinii.

104 Eu… am (germ.).

212

Ea îl privi pe Bazarov… şi se opri lângă uşă, atât de tare fu impresionată de obrazul lui congestionat, şi totodată ca de mort, de ochii lui tulburi aţintiţi asupra ei. O cuprinse un fel de spaimă rece şi chinuitoare, şi în aceeaşi clipă îi fulgeră

prin minte gândul că n-ar fi simţit acelaşi lucru dacă l-ar fi iubit cu adevărat.

— Vă mulţumesc, spuse el cu greu. Nu m-am aşteptat. E o faptă bună. Iată că ne-a fost dat să ne mai vedem o dată, aşa cum aţi făgăduit.

— Anna Sergheevna a fost atât de bună… începu Vasili Ivanovici.

— Tată, lasă-ne singuri. Anna Sergheevna, îngăduiţi? Cred că acum… Şi făcu semn cu capul spre trupul său neputincios.

Vasili Ivanovici ieşi.

— Va mulţumesc, repetă Bazarov. E un gest de ţarină. Se pare că şi ţarii îi vizitează pe muribunzi.