"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » "Ziua în care am învățat să trăiesc'' de Laurent Gounelle

Add to favorite "Ziua în care am învățat să trăiesc'' de Laurent Gounelle

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

- ZIUA ÎN CARE AM ÎNVĂŢAT SĂ TRĂIESC -

dorinţelor personale; nu ţi-a lăsat alegerea de a simţi adevărata fericire, cea care vine din interior.

— Posibil…

— Când părinţii tăi voiau să te facă fericit, ce făceau?

— Păi… nu ştiu, îmi ofereau un cadou…

— Ce fel de cadou?

— Cum adică?

— Cum alegeau acel cadou?

— N-am idee… presupun că încercau să afle ce jucărie îmi doream.

Margie dădu din cap a înţelegere.

— Da. Jucăria pe care ţi-o doreai… Şi de ziua ta ce făceau?

— Îmi cumpărau ceva, normal.

— Iar de Crăciun?

— La fel, cadouri.

Margie se aplecă să mai toarne ceai.

— Vezi tu, problema e că părinţii tăi chiar doreau să-ţi facă o plăcere şi presupun că realmente reuşeau. Fără îndoială că-şi doreau să te facă fericit.

— Fără îndoială.

— Totuşi nu-şi dădeau seama că, în fapt, te învăţau că fericirea înseamnă a primi ceva din exterior.

— Încep să…

— Ceea ce e complet greşit. Cu cât te vei raporta mai mult la exterior în căutarea satisfacţiei, cu atât vei simţi mai acut lipsa ei.

Cu cât vei dori mai mult, cu atât vei fi mai puţin satisfăcut.

Jonathan dădu încet din cap.

— Vezi tu, treaba asta a devenit deja o moştenire culturală, reluă

Margie. În prezent e parte din noi. Ne guvernează vieţile. Am ajuns la ceea ce spuneai acum câteva minute: satisfacerea dorinţelor a devenit însuşi motorul vieţii. Realizezi? Îţi dai seama în ce măsură

depindem de asta? Ca urmare, ne omorâm cu munca, fără să

54

- LAURENT GOUNELLE -

înţelegem că nici măcar nu avem nevoie de acel ceva după care alergăm de nebuni…

Jonathan privea gânditor în zare. Un velier aluneca încet pe suprafaţa oceanului.

— Bun. Am înţeles. Şi ce pot face ca să lupt împotriva acestor dorinţe? Pentru că nu mă pot abţine, sunt atât de prezente în mine…

— Nu trebuie să lupţi!

— Scuză-mă, dar nu mai pricep nimic.

— Dacă lupţi, înseamnă că o parte din tine doreşte ceva, iar cealaltă parte vrea să se împotrivească.

— Exact.

— E un fel de conflict interior alt tău… cu tine.

— Poţi s-o spui şi aşa.

— Ei bine, s-ar putea să nu-ţi iasă! Aşa se întâmplă în majoritatea cazurilor când vrei să ţii o dietă. Trebuie să înţelegi că atunci când te lupţi cu tine însuţi, sigur unul dintre voi va pierde!

— Şi atunci care e soluţia? o privi Jonathan nedumerit.

— De fapt, dădu ea din cap, cred că nu putem să reprimăm nimic din noi, fie că e vorba de o dorinţă ori de altă chestie. Dacă ţi se întâmplă să-ţi doreşti cu disperare şi în mod regulat o prăjitură, ori chipsuri, încearcă să-ţi reprimi aşa ceva. Succes!

— Nu-mi spune.

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com