— Nu mă va costa atât de mult dacă mă voi adresa micilor asociaţii de ţărani care-şi vând direct produsele. Şi cum e vorba despre comerţ local, transportul e mai ieftin, adică mai puţină
poluare.
Michael ridică ochii spre cer.
— Dar ce mama dracului te-a apucat cu bio?
Jonathan ezită. De ce să se chinuie să-i răspundă? E greu să
învingi prejudecăţile…
De altfel, Michael continuă fără să mai aştepte o explicaţie.
— Treaba cu micii producători e drăguţă, dar n-o să-ţi poată
furniza decât unele produse. Mai ales legume şi fructe, şi astea, în 141
- ZIUA ÎN CARE AM ÎNVĂŢAT SĂ TRĂIESC -
funcţie de sezon. Despre carne nici nu poate fi vorba. Crezi c-o să
se care la asociaţie cu viţelul şi mieluşelul? E împotriva legii. Există
nişte reguli, cu abatoare autorizate, controale veterinare, reţele de distribuţie.
— Oricum nu mai mănânc viţel şi miel.
Câteva minute, Michael şi Angela rămaseră fără cuvinte.
— De ce?
— Am decis să nu mai mănânc „copii”.
Angela era cât pe ce să se înece cu aperitivul pe care încerca să-l bea. Michael începu să râdă.
— Şi cu vita cum rămâne?
— Am hotărât să mănânc mai puţină, ca să salvez pădurea amazoniană. Asta compensează preţul mai ridicat al produselor bio din comerţ.
— Dar ce te-a apucat?
Jonathan luă şi el o gură din aperitiv.
— Să zicem că mi-am amintit cuvintele lui Bossuet.
— Bossuet?
— Un scriitor burgund din secolului al XVII-lea. Ştii că am copilărit în Burgundia…
— Şi ce spunea burgundul tău?
— „Dumnezeu râde de cei ce deplâng efectele ale căror cauze le preţuiesc.”
— Al dracului de profund.
— În fapt… m-am hotărât să mă plâng mai puţin de relele din societatea noastră şi să-mi asum partea mea de responsabilitate.
Am realizat că e mai important să trăiesc împăcat cu mine însumi decât să dau lecţii altora.
— Şi, ca urmare, o să mănânci bio…
— Chiar aşa… nu vreau să continui să închid ochii în faţa realităţii.
Poate că e normal să mănânci animale, dar mi-ar plăcea ca, în primul rând, să poată duce şi ele o viaţă adevărată, afară, cu un 142
- LAURENT GOUNELLE -
minimum de libertate. Şi-apoi m-am săturat să îngurgitez hormoni, antibiotice, pesticide şi organisme modificate genetic… Vreau să mă
hrănesc cu alimente, nu cu produse chimice.
De câteva minute, asociaţii lui îl priveau ca şi cum i-ar fi anunţat că e transsexual şi că adevăratul lui nume e Rianna ori Pamela.
— Vreau să mor de moarte bună, nu din cauza prostiilor care ni se bagă pe gât, adăugă el.
Ceilalţi se uitau la el neîncrezători.
— Ai impresia, zise Angela, că o să trăieşti mai mult dacă renunţi la… toate lucrurile astea care îţi plăceau înainte?
