— Ce sponeam io, Lyra, e că noi ştim totu’ dăspre tine, dă când earai mică.
Dă când te-ai născută. Trebă să ştii şi tu ce ştim noi. Nu pot să ghiceasc ce ţ’a spus la Colegiu Jordan dăspre originili tăle, da’ nici ei nu ştie adăvăru’
tot’. Ţi-a zis fr’odată cine-s părinţii tăi?
Acum Lyra era complet năucită.
— Da, spuse ea. Mi-au spus că eram – au spus că ei – au spus că Lordul Asriel m-a dat în grijă acolo pentru că mama şi tatăl meu au murit într-un accident aviatic. Asta mi-au spus.
— A, da? Ai bine, copilă, acuma o să-ţ’ spunî o poveaste, o poveaste adăvărată. Io ştiu că-i adăvărată că me-a spus-o o gitancă, şi toate gitancile îi zâce numa’ adăvăru lu’John Faa şi Farder Coram. Aşa că uite care-i adăvăru’ dăspre tine, Lyra. Tată-tu n-a murit în niciun fel dă accidănt aviatic, pen’că tată tău este Lordu’ Asriel.
Lyra rămase stană de piatră; stătea cu gura căscată pironită în scaun.
— Uite cum s-a-ntâmplată, continuă John Faa. Când eara tânăr, Lordu’
Asriel s-a dusă-ntr-o expădiţie dă explorare-n Nord, ş’ s-a-ntors c-o mare avere. Ş’ eara un om cu mare personalitate, iute la mânie da’ ş’ plin dă
pasiune. Iară mama ta eara ş’ ea o fameie plină dă pasiune. Nu eara dă viţ-aşa nobilă ca el, da’ eara o fămeie dăşteaptă. Eara chiar învăţată, ş-ăia d’ a văzut-o zâc că era foarte frumoasă. Ea şi cu tată-tău s-a-ndrăgostit unu’ dă
altu imediat ce s-a văzut. Năcazu’ eara că mamă-ta eara dăja măritată. Să
măritase cu un politician. Eara membru la partidu’ Regelui, şi unu’ dântre cei mai apropiaţi consilieri la Răgele. Un om cu mare carieră. Acuma, când mama ta a descoperită că eara grea cu copil, s-a temută să-i spuie lu’ soţu’
ei că nu era al lui copilu’. Şi când s-a născută – adicătelea tu, copilă – era limpăde ca lumina soarilui, după cum arătai, că nu prea voiseşi ca s’
sămeni cu domnu’ politician, ci numa’ cu tată-tău adevărat, iară ea s-a gândită că eara mai bine să te-ascunză, şi să dea zvonu’ c-ai murit. Aşa că
te-a dusă în Oxfordshire, unde taică-tu avea neşte propriătăţi, ş-ai fost dată-n grijă la o fameie gitancă, care să tă crească. Da’ cineva i-a şoptită lu’
soţu’ ei ce să-ntâmplase, iar el a venit cât a putut dă repede, a întors pe dos coliba în care stătuse gitanca, numai că ea fugise la conac, iară soţu’ s-a dusă dupe ea, într-o ferbinţeală criminală. Tată-tău era la vânătoare da’ i-a trimis solie să vină repede ş’a sosită pă cal chiar în momentu-n care soţu’
lu mama ta eara la picioarele scării mari. Încă un moment în plus ş’ar fi forţată uşa dulapului în care stetea ascunsă gitanca împreună cu tine, da’
Lordul Asriel a venit şi l-a provocat la duel şi s-au bătut chiar acolo, iar Lordul Asriel l-a omorâtă. Femeia gitancă a văzută şi a auzită totu’, Lyra, şi aşa s’ face că noi ştim acuma. Dup’aia a urmată un mare proces. Tată-tău nu-i omu’ care s’ nu reconoască sau s-ascunză adăvărul, şi i-a lăsat pă
judecători c-o problemă. Omorâse, adăvărat, făcuse vărsare dă sânge, da’-ş
apăra casa ş’ copilu’ dă un duşman. Pă dă altă parte, legea părmite oriş’cărui om să-şi răzbune soţia de-i atacată, iară avocaţii mortului a argumentată că exact asta făceau.
Căzu’ a durat săptămâni întregi ş’ s-a scris volume ş’ volume dă pledoarii ş’ depozâţii. Până la urmă judăcătorii l-a pedepsit pă Lordu’ Asriel luându-i toată averea şi’toate pământurili, aşa că el a ajunsă sărac; ş’ fusese mai bogat dăcât un răge.
Cât dăspre mama ta, ea nu voia s-aibe nimic d-a face cu asta, ş’ nici cu tine. Ş-a-ntors spatăle. Doica gitancă mi-a spusă că dă multe ori i-erea frică
dă cum o să te tratăze mama ta, fiindcă eara o fămeie mândră şi rea. Ş-atâta dăspre ea.
Ş’ p-ormă mai earai tu, Lyra. Dacă treaba-ar fi ieşită altfăl, ai fi putută să
fii crescută pântre gitani, fiindcă fămeia a cerut în genunche la curte ca s’te lase la ea; da’ noi, gitanii, n-avem aotoritate în faţa la oamenii dă la Curte.
Curtea a hotărâtă că trebă să tă ducă la o Mănăstire, ş’ aşa a şi fostă, te-a dusă la Surorile Supunerii, la Watlington. Tu nu-ţ’ aduci aminte.
Da’ Lordu’ Asriel nu potea să sufăre una ca asta. Avea o ură pă mănăstiri ş’ pă călugări şi călugăriţe, ş’ fiind om cu greutate, într-o zi a vănit călare la mănăstire ş’ te-a loat d’acolo, nu ca s’ te crească el singur, nici să te dea la gitani, ci te-a dusă la Colegiu’ Jordan, înfruntândă pă legiuitori.
Ş’ legiutorii a lăsată să fie-aşa. Lordu’ Asriel s-a întors la explorărâle lui, iară tu ai crescută la Colegiu’ Jordan. Singuru’ lucru pă care l-a spusă tată-tău, singura condâţie pă care-a pus-o, a fostă ca mamă-ta să nu fie lăsată
s’te vadă. Dacă încearca frodată să facă asta, trebea împiedecată ş’ el să fie înştâinţat, pen’că acu’ toată foria din firea lui să răvărsase împotriva ei.
Stăpânu’ a promisă solemn c-aşa o să facă; ş’ timpu’-a trecut.
Şi p’ormă a venită toată agetaţia asta cu Prafu’. Şi păste tot în ţară, păste tot în lume, înţălepţii a-ncepută să să-ngrijorăze. Nu erea treaba noastră, a gitanilor, până când n-a-ncepută să despară ş’copiii noştri. Atuncea am dăvenit ş’noi intărăsaţi. Da’ noi avem rălaţii în tot felu’ dă locuri, dă nici nu-ţi trăce pân cap, chiar ş’la Colegiu’ Jordan. Tu nu ştii, da’ ceneva a vegheată asupra ta ş’ ne-a spusă totu’ ce să-ntâmpla cu tine, dă când ai pusă prima uoară picioru’ acolo. Că noi avem un intăres spăcial cu tine, iară gitanea la care ai stată nu s-a oprit neciodată să-şi facă griji păntru tine.
— Cine veghea asupra mea? întrebă Lyra. Simţea că e nemaipomenit de importantă şi era ciudat că toate faptele ei erau obiectul atenţiei într-un loc atât de îndepărtat.
— Eara un sărvitor dă la Bucătărie. Eara Bernie Johansen, patisărul. E pă
jumătate gitan; tu n-ai ştiut asta, io-s sigur.
Bernie era un om blând şi solitar, unul dintre puţinii oameni al căror daimon era de acelaşi sex ca şi el. La Bernie ţipase ea disperată, atunci când fusese luat Roger. Şi Bernie le spusese gitanilor totul, se minuna ea acum.
— Dăci, orş’cum, continuă John Faa, am auzită c-ai plecată dă la Colegiu’
Jordan ş’ cum s-a-ntâmplată în momentu’-n care Lordu’ Asriel eara ţinut prizoner ş’ nu putea ca s’ îi împedice. Ş’ ne-am amintită ce-i spusăse Stăpânului că nu trebea s’ facă neciodată, ş’ ne-am adusă aminte că omu’
cu care să măritase mama ta, politicianu’ pă care l-a omorâtă Lordu’
Asriel, să numea Edward Coulter.
— Doamna Coulter? bâigui Lyra stupefiată. Ea e mama mea?
