— Îţi transmite salutările ei, Farder Coram, şi este bine, sănătoasă şi puternică. Cine sunt aceste două persoane?

Farder Coram îi făcu cunoştinţă cu cei doi. Daimonul gâscan se uită

pătrunzător la Lyra.

— Am auzit de copilul acesta, zise el. Se vorbeşte despre ea printre vrăjitoare. Deci aţi venit să faceţi război?

— Nu război, Kaisa. Avem de gând să eliberăm copiii care ne-au fost luaţi.

Sper că vrăjitoarele ne vor ajuta.

— Nu toate. Unele clanuri lucrează cu vânătorii- de-Praf.

— Aşa numiţi voi Comitetul de Oblaţii?

— Nu ştiu ce poate fi acest Comitet. Ei sunt vânători-de-Praf. Au venit în ţinuturile noastre acum zece ani, cu instrumente filosofice. Ne-au plătit să-i lăsăm să îşi aşeze staţiile în ţinuturile noastre şi ne-au tratat cu respect.

— Ce este praful acesta?

— Vine din cer. Unii spun că a fost acolo dintotdeauna, alţii spun că a apărut de curând. Ceea ce e sigur este că atunci când devin conştienţi de el, îi cuprinde o frică teribilă, şi nu se vor da în lături de la nimic pentru a descoperi ce este cu adevărat. Dar pe vrăjitoare nu le interesează.

— Şi unde sunt acum vânătorii-de-Praf?

— La patru zile nord-est de aici, într-un loc numit Bolvangar. Clanul nostru nu a încheiat niciun acord cu ei, printre altele, şi datorită vechilor noastre obligaţii faţă de tine, Farder Coram, am venit să vă arăt cum să-i găsiţi pe vânătorii-de-Praf.

Farder Coram zâmbi iar John Faa îşi strânse zgomotos palmele, plin de satisfacţie.

— Vă mulţumim foarte mult, domnule, îi spuse el gâscanului. Dar spuneţi-mi, mai ştiţi şi alte lucruri despre vânătorii aceştia de Praf? Ce fac acolo la Bolvangar?

— Au construit clădiri din metal şi beton şi unele încăperi subterane. Ard tărie de cărbune, pe care o aduc acolo cu mare cheltuială. Nu ştim exact ce fac, dar locul este înconjurat de un aer de ură şi teamă pe care le simţi de la kilometri depărtare. Vrăjitoarele pot vedea lucrurile acestea acolo unde alţi oameni nu le văd. Şi animalele se feresc de locul acela. Nicio pasăre nu zboară acolo, vulpile şi iepurii au fugit. De aici şi numele Bolvangar: câmpurile răului. Ei nu-l numesc aşa. Ei îl numesc Staţia. Dar pentru toţi ceilalţi este Bolvangar.

— Şi cum sunt apăraţi?

— Au o companie de tătari înarmaţi cu puşti. Sunt soldaţi buni, dar le lipseşte antrenamentul pentru că nimeni n-a atacat aşezarea aceea de când a fost construită. Şi întregul complex este înconjurat de un gard de sârmă

ghimpată, încărcat cu forţă anbarică. Ar putea exista şi alte mijloace de apărare, de care noi să nu ştim, fiindcă, aşa cum v-am spus, pentru noi nu prezintă niciun fel de interes.

Lyra fierbea să pună şi ea o întrebare. Daimonul gâscan îşi dădu seama şi se uită la ea ca şi cum i-ar fi acordat permisiunea.

— De ce vorbesc vrăjitoarele despre mine? întrebă ea.

— Din cauza tatălui tău şi a cunoştinţelor lui despre celelalte lumi, replică

daimonul.

Faptul îi luă prin surprindere pe toţi. Lyra se uită la Farder Coram, care se uita înapoi cu mirare blândă în ochi, şi la John Faa a cărui faţă era îngrijorată.

— Alte lumi? spuse el. Iertaţi-mă, domnule, dar ce alte lumi ar putea să fie alea? Vă referiţi la stele?

— Nu, deloc.

— Este oraşul din lumini? adăugă Lyra. Asta e, nu-i aşa?

Gâscanul îşi întoarse capul maiestuos către ea. Ochii lui erau negri, înconjuraţi de o linie subţire de un albastru curat ca cerul, iar privirea lor era intensă.

— Da, spuse el. Vrăjitoarele ştiu de mii de ani despre celelalte lumi.

Uneori le poţi vedea în Luminile Nordului. Nu fac în niciun fel parte din universul acesta; chiar şi cele mai îndepărtate stele sunt parte din universul acesta. Luminile însă ne arată un cu totul alt univers. Nu foarte departe, dar intersectându-se cu acest univers. Aici, pe această punte, există milioane de alte universuri, fără a fi conştiente unul de existenţa altuia…

Îşi ridică aripile şi le întinse larg, după care le strânse la loc.

— Aşa, spuse el, tocmai am măturat zece milioane de alte lumi iar ele n-au ştiut nimic. Suntem la distanţă de o palmă dar nu ne putem atinge, vedea sau auzi decât în Luminile Nordului.

— Şi de ce acolo? întrebă Farder Coram.

— Pentru că particulele încărcate din Auroră au proprietatea de a subţia materia din această lume astfel încât să putem vedea prin ea pentru o perioadă scurtă de timp. Vrăjitoarele au ştiut dintotdeauna, dar vorbim foarte rar despre asta.

— Tatăl meu crede în asta, spuse Lyra. Ştiu pentru că l-am auzit vorbind şi arătând imagini cu Aurora.

— Are treaba asta vreo legătură cu Praful? întrebă John Faa.

— Cine poate şti? răspunse daimonul gâscan. Tot ce pot eu spune este că

vânătorilor-de-Praf le e tot atât de frică de el cum ne este nouă de otravă.

De aceea l-au închis pe Lordul Asriel.

— Dar de ce? întrebă Lyra.

— Ei cred că Lordul intenţionează să folosească praful cumva pentru a construi un pod între lumea aceasta şi lumea din spatele Aurorei.

Mintea Lyrei se ilumină.

Îl auzi pe Farder Coram spunând:

— Şi e adevărat?

— Da, zise daimonul-gâscan. Ei nu îl cred în stare fiindcă sunt de părere că, în primul şi în primul rând, e nebun să creadă în existenţa celorlalte lumi. Dar este adevărat: aceasta este intenţia lui. Şi este o personalitate atât de puternică încât s-au temut că le va da peste cap propriile planuri, aşa că

au făcut un pact cu urşii cu armură ca să-l captureze şi să-l ţină închis în fortăreaţa de la Svalbard, ca să nu-i mai încurce. Unii spun că l-au ajutat pe noul rege al urşilor să-şi câştige tronul, ca parte a pactului.

Lyra spuse:

— Dar vrăjitoarele vor ca el să facă podul acesta? Sunt de partea lui sau împotrivă?

— Aceasta este o întrebare care are un răspuns prea dificil. Mai întâi şi mai întâi, vrăjitoarele nu sunt unite. Există diferenţe de opinie între noi. În al doilea rând, podul Lordului Asriel va avea efecte asupra războiului care se desfăşoară în prezent între unele vrăjitoare şi forţe de altă natură, unele din lumea spiritelor. Acest pod, dacă ar exista vreodată, ar conferi un avantaj imens posesorului. În al treilea rând, clanul Serafinei Pekkala – clanul meu

– nu face încă parte din nicio alianţă, deşi se fac mari presiuni asupra noastră pentru a ne declara de o parte sau de alta. Vezi, acestea sunt întrebări de înaltă politică şi nu se poate răspunde la ele atât de uşor.