— Dar celalalt?
— Cutui? Bea s-acela, insa mai putin. Si umbla pe langa Gafita in patru labe ca un catel. De la Gafita am aflat ce zice Cutui despre oi. Zice ca le-au cumparat el si cu Bogza de la un oier de departe. I-au pus in palma toti banii si el le-a lasat lor toate oile.
— Asa. Dar acel muntean ce-a facut? S-a dus acasa la el la Tarcau? Nu s-a dus. A cazut undeva bolnav? Nu s-a aflat. S-a pus sa-si cheltuiasca paralele cu una cu ochi verzi de pe aici poate stii dumneata, ori poate stie altcineva. Nu s-a aflat nici de asta? Atuncea ar fi bine sa-i intrebam pe dansii, sa-mi deie ei o stiinta. Sa ma
indrepte unde sa-l gasesc. Poate sa le fi spus lor un secret.
— Or iesi la intrebare s-om vedea ce-or spune. S-apoi, dupa spusa asta, om vedea daca nu pica jos fudulia unor muieri. Femeile schimbasera singure si cu multa insufletire aceste vorbe. Domnul Iorgu Vasiliu isi inchise catastiful si le privi pe rand cu ingrijorare.
— Stati, fratilor si surorilor, cuvanta el, la ce va ganditi? D-apoi se poate una ca asta, sa banuiti dumneavoastra de cine stie ce, poate de moarte de om, pe niste gospodari pe care toata lumea ii stie de treaba si la locul lor? Averea pe care o au e castigata cu cinste. Cum ar fi cutezat sa loveasca si sa jefuiasca? Asta o fac hotii de drumul mare, iar nu niste gospodari din Suna.
— Hm! se cruci sotia dumnisale, facand semnul sfant, cum iti vine dumnitale sa vorbesti astfel? Cine-a pomenit de moarte si de jaf? Dar sa ma fereasca Dumnezeu sa cred una ca asta. Si nici nevasta asta nu poate crede. Dar se cuvine sa se infatiseze, sa deie sama unei femei sarmane, care umbla prin lume ca o vaduva, sa-i arate cum au cumparat oile, sa-i dovedeasca ce parale au dat, sa-i spuie pe ce drum si inspre care parte de lume a apucat acel oier cu numele de Nechifor Lipan. Nu se cuvine?
— Ba se cuvine. Sa se duca sa-i intrebe. Acesta-i dreptul femeii.
— Atuncea ne-am inteles. Vra sa zica avem dreptate sa facem intrebare. Iar eu as da oleaca de sfat s-as spune asa: Draga Vitorie, nu te duce singura, numai cu feciorul dumnitale, in loc strain, intr-o singuratate ca la Doi Meri. Poate nu-i gasesti acasa. Daca-i gasesti, pot sa se supere ca le ceri asemenea socoteala. Dumnealui sotul meu zice ca ei ar fi palit pe oier. Pot sa te paleasca si pe dumneata. Domnii Vasiliu asculta cu gura cascata.
— Am spus eu asta?
— Se intelege c-ai spus. Dar chiar daca n-ai fi spus, eu socot ca mai bine este sa le trimitem vorba c-un argatel al nostru si sa-i poftim pentru o chestie mare la Primarie. Dar sa le spuie ca e o chestie mare care-i in interesul lor. Acolo oi fi si eu de fata. Dumneata ai treaba in pravalie. Iar eu ma duc asa cu nevasta asta. Sa-i tin de urat. Sa-i arat unde-i casa comunei. Sa aiba si ea un avocat s-un martor. Vine tocmai de la Tarcau si nu poate sta singura in loc strain impotriva unor cloncani ca Bogza si Cutui.
— De ce cloncani, nevasta?
— Asa. Acu vrai sa spui ca nu-s cloncani? Ba-s cloncani.
— Fie si cloncani, dar sa nu cumva sa rasuflati vreo banuiala. Un om cu mintea intreaga nu poate crede asemenea nebunii.
— Care nebunii? Nu poate crede pe nevasta asta ca nu i-a venit acasa barbatul?
— I-a venit ori nu, asta-i alta chestie.
— Asa ti se pare dumnitale, ca-i alta? Mie mi se pare ca alta nu-i. Prin urmare dumneata pretinzi s-o legam pe femeia asta si s-o ducem la bolnita, caci e nebuna?
— Am spus eu si asta? se tangui cu groaza domnu Vasiliu.
— Se intelege c-ai spus. Asa ca sa trimitem pe Ghitisor sa-i pofteasca la Primarie. Tare frumos are sa-i intrebe nevasta asta, si ei sa raspunda de asemeni. In vreme ce flacauasul cel subtiratic, cu gatul lung si cu obraz pistrui, pe care-l chema Ghitisor, isi tot aduna pe el partile sumanului si grabea pe o poteca de-a dreptul peste un deal, sotia domnului Iorgu Vasiliu a poftit pe Vitoria la ea in odaita, dincolo de ferestruica cea rotunda ca sa-i spuie o multime de lucruri despre fiecare din femeile mai cu mot si mai fudule si care se socoteau mai frumoase din cuprinsul acelor meleaguri, cat bateau ochiul, stiinta si vestile ei. Oricat de multe ori fi fost acele muieri, fiecare cu cusurul ei, mai cu seama a lui Calistrat Bogza era mai vinovata ca o facuse maica-sa frumoasa, si o lovea din cand in cand barbatu-sau ranjind. Bine c-o bate, numai atat ca-i fara de nici un folos. Numai primarita s-ar putea pune cu dansa in privinta rumenelelor ba chiar o si intrece, fiind mare mestera. Cat despre farmece si vraji, nu este alta mai presus decat dascalita. A tinut intr-o iarna trei saptamani o unguroaica numai? pentru invataturi de acestea. Munteanca se supunea acestor valuri si vanturi de vorbe si le asculta cu supunere, fiind in totul de parerea cucoanei Maria. Ascultand c-o ureche, isi lasa cugetul sa fuga si sa sfredeleasca in toate partile. Cand s-a intors Ghitisor, soarele era pe la toaca, indata l-a luat sub stapanirea ei sotia lui domnu Iorgu Vasiliu. Sa-i spuie dintr-odata si scurt daca Bogza si Cutui erau acasa.
— Erau acasa.
— Si cand au auzit ca-i cheama cineva la Primarie, ce-au zis?
— N-au zis nimica. Bogza a ranjit. Cutui a zis: bine.
— N-au cercetat, n-au intrebat?
— Ba da.
— Si tu ce le-ai spus?
— Eu nu le-am spus nimic, precum am avut porunca.
— Dar a lui Bogza ce facea?
— Femeia lui Bogza? Nu stiu, ca nu m-am uitat pe fereastra.
— Nici pe-a lui Cutui n-ai vazut-o?
— Nici.
— Nu spun eu? Se tin de vizite.
— Ba a lui Cutui era acasa, am auzit-o cantand, dar n-am vazut-o. Era acasa si cealalta. Am auzit-o cotrobaind prin pod. Bogza!
M-a intrebat cine a poposit aici, la han.
— Si i-ai spus?
— Nu i-am spus.
— Se intelegea insa ca a spus. Stapana l-a rusinat pe Ghitisor c-o privire intr-o parte si c-o rasfrangere de buze.
— Cand au spus ca vin la Primarie?
— Au venit odata cu mine. Vitoria isi simti inima rasarind. Cu multe vorbe si cu mare graba, cucoana Maria isi puse incaltarile, apoi trase pe maneci cataveica. Au lasat pe Gheorghita ca s-asculte invataturi bune de la domnul Vasiliu s-au fost amandoua in aceasta vreme la Primarie. Acolo au gasit pe primar si pe notar fumand si stand la taifas cu gospodarii cei doi. Munteanca a fulgerat cu privirea prin geamuri. A intrat blanda si supusa in urma ocrotitoarei sale. Glasurile groase si tari au tacut. Fumul de tutun s-a ridicat in bagdadie.
Vitoria s-a uitat s-a cunoscut pe Calistrat Bogza. L-a cunoscut si pe cel marunt si negricios. Primarul si notarul, oameni bine hraniti si grosi, erau imbracati oraseneste.
— Dumneata trebuie sa fii nevasta lui Lipan, a luat cuvantul cel dintai, razand, Bogza. Vitoria se uita in alta parte, dar il vedea. A dat din cap, incuviintand. A asteptat sa vada ce se mai spune.
