Deci Hristos a sosit în campus în toamna anului 18,
Cel mai Mare Om din Campus pe care l-a văzut vreodată lumea.
Celelalte cluburi au înverzit de invidie4
Când Iisus a ales T.I.
La acest moment, doi apostoli din primul rând se ridică în picioare şi fac un pas în faţă. Primul desface un banner pe care scrie „Ivy”, iar cel de-al doilea desface un alt banner pe care scrie „Cottage”. După ce îşi ridică nasurile dispreţuitor unul la celălalt şi se învârt plini de importanţă pe lângă personajul Iisus, cântecul porneşte mai departe.
Corul: „Glorie, Glorie, Iisus a dat glas,
Toţi păgânii mitocani au strâmbat din nas.”
Ivy: „Noi nu vom lua un evreu”;
Cottage: „Un tâmplar nu e de nasul meu”;
Corul: „Aşa că Domnul a intrat la T.I.”
Kelly strânge din pumni atât de tare, încât aproape că îi dă sângele.
Acum cei doisprezece apostoli ies din formaţia corală şi formează o singură linie de atac şi, cu Iisus în mijloc, îşi duc braţele la piept şi ridică sfidători picioarele în aer, după care trag concluzia:
Iisus, Iisus, El este un tip plin de umor.
Graţie Lui suntem cu toţii absolvenţi.
Nu există nimic mai divin
Ca transformarea apei în vin,
Adevărul Lui merge mai departe.
Cu asta, cei treisprezece oameni se întorc şi, cu precizie coregrafică, îşi ridică partea din spate a togilor ca să dezvăluie un mesaj scris pe fesele lor, câte o literă pe fiecare fesă:
PAŞTE FERICIT DE LA TIGER INN
Urmează o combinaţie sălbatică de aplauze frenetice, chiote puternice şi huiduieli. Apoi, chiar în clipa în care cei treisprezece se pregătesc să plece, se aude un pocnet puternic din cealaltă parte a curţii, urmat de un zgomot tare de sticlă spartă.
Capetele se întorc în direcţia zgomotului. La ultimul etaj din clădirea Dickinson, clădirea departamentului de istorie, se aprinde o lumină, care apoi se stinge imediat. Un ochi de geam de la o fereastră a fost făcut ţăndări. În întuneric se văd mişcări.
Un apostol T.I. începe să chiuiască.
— Ce se petrece? întreb eu.
Mijind ochii, îmi dau seama că lângă geamul spart se află o persoană.
— Chestia asta nu e amuzantă deloc, mârâie Kelly în direcţia personajului Iuda, care s-a apropiat între timp de noi.
Tânărul îşi suflă nasul.
— Ce face acolo? îl întrebă, arătând înspre fereastră.
— O să se pişe. Tipul râde strâmb din pricina alcoolului îngurgitat, apoi repetă: O să se pişe pe fereastră.
Kelly se repede după personajul Iisus.
— Ce dracu se petrece, Derek? întreabă ea.
Silueta din spatele ferestrei se vede clar câteva secunde, apoi dispare. După cum se clatină, îmi dau seama că omul e beat. La un moment dat pare să strângă cioburile de sticlă spartă, apoi dispare.
— Cred că mai e cineva acolo sus, zice Charlie.
În raza noastră vizuală apare brusc întregul corp al omului. Se sprijină de cadrul gol al ferestrei.
— O să se pişe, spune personajul Iuda.
Din rândul apostolilor rămaşi locului, trei încep să ţipe:
— Sari! Sari!
Kelly se repede spre ei.
— Linişte, la naiba! Duceţi-vă şi daţi-l jos!
Individul dispare iarăşi de la fereastră.
— Nu cred că e de la T.I, spune Charlie, îngrijorat. Cred că e un tip beat de la Olimpiada Nudă.
Însă individul era îmbrăcat. Privesc prin întuneric, încercând sa desluşesc formele. De această dată, individul nu se mai întoarce.
Lângă mine, apostolii încep să huiduiască.
— Sari! ţipă iarăşi unul dintre ei.
Însă Derek îl împinge înapoi şi îi cere să tacă din gură.
— Plecaţi dracului de aici, le ordonă Kelly.
— Stai cuminte, fetiţo, spune Derek, după care începe să-şi adune discipolii în jurul lui.
Gil urmăreşte întreaga scenă cu aceeaşi privire amuzată de nedescifrat pe care a adoptat-o de la prima apariţie a individului. Uitându-se la ceas, ne spune:
— Ei bine, se pare că s-a terminat cu toată distracţia aceea.
— Sfinte Sisoe! strigă Charlie.
Vocea lui aproape că acoperă ecoul celui de-al doilea zgomot. De această dată îl identific fără greşeală. Este un foc de armă.
