,,Egreta violetă''de Ion Ochinciuc

^{CAPITOLUL XI}

^{— Zici că biologul ăsta al tău e un tip formidabil? îl descosea Cernica pe poet, în timp ce se pregătea să părăsească plaja.}

^{— Este, îi confirmă Sergiu Boniga.}

^{—Şi e prieten la toartă cu cei de la miliţie, de la procuratură, de la securitate?}

^{— Îi cunoaşte pe toţi, precizăpoetul. Fiindcă în Deltă, cum zice Rolo, e ca într-un sat.}

^{— O fi într-adevăr biolog? făcu Anghel Cernica bănuitor.}

^{— Este, îi confirmă din nou Sergiu. Lucreazăşi la o teză de doctorat despre călifari.}

^{— Un călifarolog! zâmbi Cernica din colţul gurii.}

^{— Devreme ce-l pasionează subiectul, după mine e esenţial, îşi apără Sergiu noul prieten.}

^{— Fie vorba, nici nu-i chiar atât de rău să hoină­reşti cu lunile, pe banii unui institut de cercetări, prin Delta Dunării, observă gazetarul. Şi-n timp ce-şi scotea binoclul din sacul de plajă, adăugă: Mă întreb , însă, ce vrea de la tine?}

^{— Asta am încercat şi eu să aflu, îi mărturisi Sergiu.}

^{— Te-a intrigat va să zicăşi pe tine faptul? constată gazetarul mulţumit de sine. Şi ce-a zis?}

^{— Mi-a dat nişte răspunsuri evazive: „interes uman”... „dorinţa de a cunoaşte un poet”... etc., etc. Intuiesc însă că vrea să se folosească de mine ca să poată ajunge la „meşter”.}

^{— Are într-adevăr de încheiat nişte socoteli cu taică-tu... Dar nu numai el... Aici, în sat, mai este şi-un flăcău care-i poartă sâmbetele... De aceea te-aş sfătui să fii foarte prudent.}

^{— Rolo e un om corect, îl apără Sergiu pe biolog.}

^{— S-ar putea să fie chiar foarte bine intenţionat, îi replică gazetarul. Dar e suspectă totuşi intervenţia lui atât de promptăşi de oportună în noaptea aceea de la Tulcea.}

^{— Să fi fost oare înţeles cu cei doi şantagişti?}

^{— O ipoteză, îi preciză Cernica. Adică se putea foarte bine să-i fi năimit chiar el... Să-i fi plătit, ca să te urmăreascăşi să te atace, iar dumnealui să intervină după aceea la momentul potrivit. Or pentru un asemenea gest rămâi recunoscător toată viaţa cuiva.}

^{— Dar ţi-am spus că ticăloasa aia de fată m-a agăţat încă din Bucureşti! îi aminti Sergiu.}

^{— Asta n-are nicio importanţă, îi replică Anghel Cernica în timp ce-şi potrivea binoclul la ochi. Era normal ca acţiunea să înceapă în Bucureşti, acolo unde găsea şi oamenii de care avea nevoie şi locul cel mai indicat.}

^{— Mă întreb însă de ce n-au căutat să mă uşu­reze de bani în Bucureşti? Fiindcă Cerceluş putea să dea foarte bine buzna şi-n apartamentul în care m-a dus Delia.}

^{— Asta e! conchise Cernica, luându-şi binoclul de la ochi. Dacă erau nişte şantagişti de rând, nu veneau până la Tulcea pentru o amărâtă de sumă.}

^{— Erau două mii cinci sute de lei, îi aminti Sergiu.}

^{— Pentru ei era un fleac. Numai pentru tine ar fi fost un dezastru. Ar fi trebuit să te întorci imediat acasăşi să te apuci de lucru, ca să faci rost de uiţi bani.}

^{— Asta cam aşa e! încuviinţă Sergiu.}

^{— De aceea, tot eu mă întorc şi zic: cei doi şantagişti nu urmăreau ca principal scop bănuţii tăi, ci... alungarea ta din Deltă.}

^{— I-a năimit totuşi cineva?}

^{— Mai mult ca sigur.}

^{— Dar cine? Cine are interes să nu fiu aici? Rolo Miron?}

^{— Nu! El te vrea mai curând în Deltă.}

^{— Prin urmare, Rolo n-are niciun amestec! răsuflă Sergiu bucuros.}

^{— Aşa cred.}

^{— Atunci... cine?}

^{În loc de răspuns, Anghel Cernica duse din nou binoclul la ochi, îndreptându-l către insula conturata ca o semilună.}

^{— Priveşte! îl invită el şi pe Sergiu.}

^{Tânărul Boniga luă binoclul din mâinile gazetarului şi începu să cerceteze insula pe îndelete.}

^{— Acolo e bârlogul meşterului? rosti el sec.}

^{— Acolo.}

^{— Cum se numeşte insula asta?}

^{— N-are nume... E cea mai nouă formaţiune de hol, cum ar spune probabil prietenul tău Rolo Miron.}