,,Egreta violetă''de Ion Ochinciuc

^{— Mi-i milă de bănişorii tăi, continuă să-l pro­voace lăudărosul.}

^{— Lasă! Nu mai fi chiar atât de milos! Frusina nu se uită la alde tine... Fetele noastre umblă după artişti.}

^{— Cine-o fi? îi şopti Sergiu lui Nisip.}

^{— Doi băieţi din sat, îi răspunse inspectorul tot în şoaptă. Pavel şi Mitrofan.}

^{Amuţiră imediat, oprindu-şi aproape răsuflările.}

^{— Ia taci! auziră ei din nou, cât se poate de lim­pede, glasul lui Mitrofan.}

^{— Ce e? se interesă Pavel.}

^{— Vine o barcă.}

^{Valuri mici, iscate de o briză uşoară, se spărgeau clipocind de bordul bărcii în care se aflau Sergiu şi Nisip. Dar cei doi flăcăi, după ce mai ascultară câ­teva clipe, reluară discuţia pe un ton scăzut.}

^{— Să fie Milica? Se întrebă plin de spe­ranţe Pavel.}

^{— Se poate, îi răspunse Mitrofan. Am văzut-o când se ducea la Magazin.}

^{Tăcură din nou. Marcu Nisip şi Sergiu Boniga se consultară din priviri. Se simţeau într-un fel com­plici. Ca să pună capăt situaţiei echivoce, inspecto­rul întinse mâinile spre bobăici. Dar glasul lui Mitrofan, care izbucni puternic, îl opri.}

^{— Eu, declara tânărul pescar, le-aş fi trimis câte un glonte în cap şi i-aş fi azvârlit după aceea în mare.}

^{Pavel se împotrivi:}

^{— Nimănui nu-i este îngăduit să curme o viaţă de om.}

^{— Dar el cu ce drept ţi-a luat-o pe Milica?}

^{— Nu era încă a mea.}

^{— Milica n-a zis că merge după tine?}

^{— Câte nu zic fetele! conchise Pavel resemnat.}

^{Vocile celor doi tineri pescari se îndepărtară. Ni­sip reluă vâslitul.}

^{— Nici măcar aici, în pustietatea bălţilor, nu te poţi feri de urechi indiscrete, constată Sergiu amuzat.}

^{— Unul din ei, îl informă inspectorul, se ţinea, cum se zice pe aici, cu Milica... Viitoarea dumitale mamă vitregă.}

^{— Alta? exclamă Sergiu cu o candoare care stârni râsul lui Nisip.}

^{Gârliţa pe care aluneca barca sfârşi într-un luciu de apă mai întins.}

^{— Ieri am văzut aici un răţoi de toată mândreţea, îl avertiză inspectorul pe tânărul Boniga.}

^{Acesta se arătă bucuros:}

^{— Nu mai spune!}

^{— Are cuibul prin preajmă, stărui inspectorul.}

^{Stârnit în proaspăta lui pasiune de vânător, Sergiu începu să cerceteze laturile bălţii. Dar nu descoperi decât o barcă pitită în stuf.}

^{— E a celor doi băieţi, presupuse Nisip.}

^{— Ce-ar fi să-i întrebăm dacă n-au văzut răţoiul de care vorbeai?}

^{Nisip se învoi.}

^{Cei doi tineri pescari adăstau într-un luminiş unde îşi consumau prânzul frugal.}

^{— Noroc, băieţi! li se adresă inspectorul.}

^{— Să trăiţi! răspunseră într-un glas flăcăii.}

^{— Aţi prins ceva?}

^{— Caracudă.}

^{— Raţe nu sunt pe aci? se interesă nerăbdător tâ­nărul Boniga.}

^{— Puzderie! îi răspunse Mitrofan.}

^{— Luaţi-o spre Insulă, îl sfătui şi Pavel.}