,,Egreta violetă''de Ion Ochinciuc

^{—Şi ce dacă-i inginer? îi reteză Gheorghe vorba. Nu-i tot femeie? Nu simte la fel ca una de-ale noastre?}

^{Ospătarul aduse sticlele de bere comandate de Rolo împreună cu un rând de votcă pentru pescari. Pe Gheorghe îl nemulţumea însă ceva.}

^{— Ce e? se interesă biologul, văzându-l pe pes­car măsurând din ochi cinzeaca. Vrei altă băutură?}

^{— Nu.}

^{— E prea puţină?}

^{Gheorghe nu-i răspunse. Continuă să privească sticluţa în zare. Şi constatarea îl revoltă. Nivelul băuturii era ceva mai jos de semnul convenţional.}

^{— Chelner! strigă el pe un ton poruncitor. Ospă­tarul reveni la masă, înclinându-se prevenitor:}

^{— Mai doriţi ceva?}

^{— Ia cinzeaca asta de aici şi dă afară aerul din ea! îi servi Gheorghe una din glumele sale preferate.}

^{Rolo şi Sergiu izbucniră spontan în râs. Pentru ei gluma era nouă. Mulţumit de efectul produs, Gheor­ghe căută cu privirea în jur pentru a mai plasa un „aforism” de local. Sorţii căzură pe un consumator de la masa vecină, o figură obişnuită de beţivan, care tocmai dădea o votcă peste cap, oţărându-se la pahar.}

^{— Bietul de tine! îl căină Gheorghe. Nu-ţi place, aşa-i? Şi nimeni nu ne crede!}

^{Hohotele din jur întrecură aşteptările mucalitului.}

^{— Eşti o co... moară la casa omului! reuşi Rolo să îngăimeze, în timp ce-şi ştergea ochii de râs. Bio­logul simţi apoi cotul lui Gheorghe. Nedumerit, ri­dică privirea. Cu un gest scurt, din cap, pescarul îl invită să-şi îndrepte atenţia spre gărduleţul care despărţea grădina de vară de stradă. Rolo îi zări pe Anghel Cernica şi Dana Voicilă opriţi la intrare. După gesturi, gazetarul părea a o invita pe inginerita să păşească în local, dar aceasta se împotrivea. Rolo se ridică imediat de la masă.}

^{— Mă iertaţi! făcu el către pescari.}

^{Porni fără întârziere spre cei doi, făcându-i semn şi lui Sergiu să-l urmeze.}

^{— Nu intraţi? îi pofti biologul pe noii-sosiţi. Au bere rece... Lucru rar pe aici!}

^{— Dar nu văd nicio masă liberă! observă Cernica.}

^{— Facem rost şi de masă, îl încredinţă Rolo.}

^{Sergiu se mai ţinea încă la distanţă, însăDana îi zâmbi amical:}

^{— Mai sunteţi supărat pe mine?}

^{— Nici n-am fost, îi replică poetul.}

^{— Cu atât mai bine, conchise ea, strecurându-se printre mese.}

^{Responsabilul Bufetului ţinu să-i servească perso­nal pe noii-veniţi. Aduse o masăşi patru scaune, pe care le aşeză într-un colţ mai ferit. Aşternu apoi o faţă de masă albă, imaculată. Se învârtea cu deose­bire în jurul şefei secţiei piscicole locale.}

^{— Doriţi un grătar? o consultă el pe Dana.}

^{— Aveţi aşa ceva? făcu Sergiu surprins.}

^{Ca să fie mai convingător, responsabilul îşi supse degetele;}

^{— Ne-a sosit un muşchiuleţ de porc...}

^{— Ar fi grozav! exclamă tânărul Boniga. De când umblu prin Deltă am şi uitat gustul grătarului.}

^{— Cine stă prea multă vreme pe la noi uită multe gusturi, îl preveni Dana.}

^{— În schimb descoperă altele, îi replică poetul.}

^{— De aceeaşi valoare?}

^{— Poate chiar superioară, o învălui Sergiu Boniga într-o privire curtenitoare.}

^{Anghel Cernica trata între timp cu responsabilul. Îi cerea să aducă la masă din ce avea mai bun, mai ales, în bucătăria şi depozitul de băuturi ale localului.}

^{„Tipul are bani, îşi zise Rolo, urmărindu-l pe ga­zetar cu atenţie. Şi ştie să-i toace cu rutina şi sigu­ranţa celor obişnuiţi cu marile restaurante.”}

^{Biologul ridică apoi ochii la Dana şi-o cercetă în­delung, Simţindu-l, aceasta înălţă întrebător dunga neagră, groasă, a frumoaselor ei sprâncene. Rolo îi căută privirea. Ea nu şi-o feri. Dar biologul nu des­coperi nimic deosebit. Nici măcar o sclipire mai aparte. Dana îi oferea o privire limpede, curată.}

^{„Nimic ascuns, nimic vinovat, constată el. Parcă ar fi aceiaşi ochi inocenţi pe care i-am cunoscut cândva.”}

^{Dana reluă discuţia cu Sergiu Boniga.}

^{— Pe noi, pescarii, se străduia ea să-l convingă pe poet, ne puteţi învinui de orice, în afară de lipsă de ospitalitate.}

^{— Am observat şi-am reţinut, îi zâmbi Sergiu la fel de curtenitor.}

^{— Regret cele întâmplate, insistă Dana. N-am nicio vină.}