,,Egreta violetă''de Ion Ochinciuc

^{—Ştiam! îi replică Dana rece. Mai bine zis am aflat că sunteţi aici, ţinu ea să precizeze. Şi cu ce vă pot fi de folos?}

^{— Mie? făcu Sergiu nedumerit. Ideea de a vă fi prezentat aparţine amicului nostru comun Rolo Miron.}

^{— Eşti ca întotdeauna neinspirat, îl dojeni Dana pe biolog. Se întoarse ea apoi protocolar spre Sergiu: Vă rog sămă iertaţi! Am foarte mult de lucru.}

^{— Nu-i nicio supărare! îi replică poetul, adoptând o ţinutăţeapănă. Dar Dana îi şi întoarse spa­tele, profitând de ivirea în piaţă a inspectorului piscicol.}

^{— Tovarăşe Nisip! îl strigă ea tare pe acesta.}

^{— Eu! răspunse prompt inspectorul.}

^{— Am de discutat cu dumneata ceva urgent.}

^{— „Urgent” vă stau la dispoziţie, îi răspunse cu nelipsita-i bonomie Marcu Nisip.}

^{Sergiu Boniga aşteptă să se îndepărteze Dana, apoi rosti către biolog:}

^{— O autentică „Furie” a Deltei! Şi asta ziceai că era cât pe ce să-mi fie mamă vitregă?}

^{— Poartă-te frumos, fiindcă nu-i exclus s-o mai ai totuşi mamă, îl sfătui Rolo.}

^{— Oare? făcu Sergiu neîncrezător. Şi-l cercetă imediat pe biolog cu o privire bănuitoare: Ai şi re­nunţat la luptă?}

^{— Tarde venientibus... ossa! îi replică acesta re­semnat.}

^{— Îmi pare rău, îl compătimi Sergiu.}

^{— D-apoi mie!}

^{Spre surprinderea celor doi tineri, Dana Voicilă reveni lângă ei:}

^{— Sunteţi într-adevăr fiul pictorului Boniga? se adresă ea direct lui Sergiu.}

^{— De douăzeci şi unu de ani, îi răspunse acesta impertinent.}

^{N-o iertase pe ingineriţă. Dar aceasta se prefăcu a nu-i lua în seamă obrăznicia şi continuă să-l descoase:}

^{— Aţi venit, presupun, în vizită la tatăl dumnea­voastră!}

^{— Nici gând! îi replică sec tânărul Boniga.}

^{— Cum aşa?! se arătă ingineriţa mirată.}

^{— Dintr-un motiv binecuvântat, duduiţă, îşi păstră Sergiu tonul obraznic. Sunt un fiu renegat.}

^{— Renegarea e de altfel reciprocă, se simţi bio­logul dator să aducă precizarea ce i se părea necesară.}

^{—Şi atunci? continuă Dana să-l cerceteze pe poet cu o privire rece, dar mai puţin potrivnică.}

^{— Trecerea prin acest sat e cumva interzisă? în­trebă acesta în zeflemea.}

^{— M-aţi înţeles greşit, se grăbi ingineriţa să-l lă­murească. Voiam săştiu doar ce interes v-a deter­minat să faceţi cunoştinţă cu mine...}

^{Sergiu hotărî să fie ceva mai binevoitor cu ea şi-i răspunse pe un ton vădit glumeţ:}

^{— Un interes profesional, cum ar zice amicul nos­tru comun Rolo Miron.}

^{— Oare aşa să fie? continuă Dana să-l cerceteze cu bănuială.}

^{— Interes filial, vă încredinţez, nu e, îi răspunse Sergiu cu sarcasm.}

^{Ingineriţa înghiţi în sec. Nu mai replică. Aruncă în schimb o privire grea lui Rolo Miron.}

^{— Rămâne totuşi o „necunoscută” prezenţa dânsului aici!}

^{Biologul se mulţumi să se încline protocolar fără a-i răspunde. Iar după plecarea ingineriţei, îi stre­cură lui Sergiu;}

^{— Nu-i câtuşi de puţin nepăsătoare faţă de pre­zenţa ta aici!}

^{— În schimb am impresia că tu eşti „necunos­cuta „ la care se referea.}

^{— Crezi?}

^{— Presupune –şi pe bun temei – căm-ai adus aici cu un anumit scop.}

^{— O fi! se prefăcu Rolo nepăsător.}

^{— E convinsă că vrei s-o desparţi definitiv de meşter, mai adăugă Sergiu.}