^{— Cu respect îţi atrag atenţia, boss, îl avertiză Voinea, că te afli în faţa unui căpitan de securitate aflat în „exerciţiul funcţiunii”.}

^{—Şi eu îţi atrag atenţia cu acelaşi respect că ni se răpesc tinerii de sub nas. Ce naiba, omule? Doar mi trăim pe vremea lui Pazvanti Chiorul? Se poate una ca asta?}

^{— Uite că se poate, îi răspunse Voinea calm. Şi-n ciuda faptului că răscolim Delta de la un capăt la altul, nu l-am găsit încă pe Sergiu Boniga.}

^{— Rolo Miron ce spune?}

^{— Exact ce ţi-a comunicat azi-dimineaţă ingineriţa.}

^{— Nu-ţi scapă nimic! Mă urmăreşti, păcătosule!}

^{— Nu pe dumneata, boss!}

^{— Dar pe cine?}

^{— Pe ingineriţă.}

^{— Pe Dana Voicilă? rosti Cernica surprins.}

^{— Din câte ştim, îi explică Voinea calm, face parte din „intimii” lui Theo Boniga.}

^{— Fiţi oameni serioşi! protestă gazetarul.}

^{— Suntem, boss! îl încredinţă din nou Voinea.}

^{—Şi ce mai ştiţi? îl întrebă Cernica pe un ton vădit ironic.}

^{— Tot!}

^{— Adică?}

^{— Chiar şi faptul că dumneata ai început să acorzi atenţie în ultima vreme... „biologiei”.}

^{— Te pomeneşti c-ai pus o „umbră” care să se ţină după mine? făcu Anghel Cernica indignat.}

^{— Am pus, boss! recunoscu Voinea sincer.}

^{— De ce?}

^{— Din două considerente.}

^{— Primul?}

^{— Eşti un om foarte imprudent... Şi-ar fi păcat să văduvim literatura de senzaţie din România de unul din prolificii ei autori.}

^{— Secundo?}

^{— Ai uneori câte o intuiţie formidabilă. Şi mi-am zis că n-ar fi rău s-o pun în slujba nobilei noastre cauze.}

^{— Profitor ca întotdeauna.}

^{— „Je cherche mon bien, ou je le trouve”, de­clara, pare-mi-se, Moliere.}

^{— Îţi preţuiesc erudiţia, adăugă Cernica, dar aş vrea săştiu ce măsuri aţi luat până acum pentru găsirea lui Sergiu Boniga.}

^{— Discrete, boss! Acţionăm cu cea mai mare discreţie. Delta e plină de turişti străini.}

^{— Sper, totuşi, că aţi pus sub supraveghere toate intrările şi ieşirile!}

^{— Prima măsură luată încă în zori aceasta a fost, îl încredinţă căpitanul.}

^{—Şi totuşi...}

^{Voinea ridică mai întâi din umeri, apoi îi re­plică.}

^{— Pescuitul cere răbdare, boss!}

^{— Tu ce crezi? insistă Cernica. Theo Boniga ar fi în stare să-şi suprime fiul?}

^{— Până acum n-a avut niciun motiv serios, conchise Voinea. În afară de-o ciocnire mai dură, care s-a produs chiar în preziua dispariţiei lui Sergiu, alt conflict grav, între tatăşi fiu, nu cunosc să fi avut loc.}

^{— S-au întâlnit, deci! constată Cernica mai mult pentru sine. Erau singuri?}

^{— Nu! De faţă se aflau doi martori.}

^{— Rolo Miron? presupuse Cernica.}

^{—Şi Marcu Nisip, completă Voinea.}

^{— Inspectorul era deci al doilea, observă Cernica niţel dezamăgit.}

^{— Te aşteptai să fie ingineriţa?}

^{— Mai curând! Şi-n timp ce-şi făcea de lucru cu un pressepapier de pe birou, gazetarul adăugă: l-ai verificat bine pe oamenii de acolo? Şi pe biolog? Şi pe inspector?}

^{— Ce părere ai? zâmbi Voinea superior.}

^{— Marcu Nisip! repetă Cernica. Te-ai întrebat ce naiba cautăăsta în Deltă?}

^{— E de vreo douăzeci de ani inspector piscicol, îi preciză Voinea.}

^{—Şi înainte?}

^{— Subofiţer de administraţie... deblocat.}

^{— De ce-a fost trecut în rezervă?}

^{— Pui şi dumneata nişte întrebări! îl privi Voi­nea cu îngăduinţă. Mai ciugulea şi el de ici, de colo... Cum făceau atunci mai toţi de teapa lui. Iar când s-au făcut deblocările, s-a trezit şi el pus pe... „lista neagră”.}