,,Egreta violetă''de Ion Ochinciuc

^{— Al meu e! ţipă Sergiu fericit.}

^{Inspectorul şi biologul schimbară iarăşi câte o privire scurtă. Sergiu Boniga nu-şi mai încăpea în piele. Se aplecă peste marginea bărcii, ca să-şi ridice prada. Împuşcase un răţoi mare, cu un penaj strălucitor. Şi-n timp ce cerceta vânatul cu luare aminte, remarcă:}

^{— Dacă nu m-aţi fi încredinţat amândoi că e un răţoi sălbatic, puteam să jur că-i domestic.}

^{Rolo duse palma la gură ca să-şi înăbuşe hohotele de râs, în vreme ce Nisip oficia grav deplina izbândă vânătorească a lui Sergiu. Între timp, acesta ajunsese cu cercetarea la labele păsării şi exclamă surprins:}

^{— Formidabil! E inelat!}

^{Descoperirea inelului metalic de la piciorul răţoiului îi mirăşi pe biolog. Îl consultă din nou, doar cu privirea, pe Marcu Nisip. Chipul de sfinx al inspectorului nu trăda însă nimic.}

^{„Mare hoţoman eşti, bătrâne!” îşi zise biologul, urmărind mai departe reacţiile lui Sergiu.}

^{Cu nerăbdarea şi curiozitatea unui copil care des făcea din cutie o nouă jucărie, tânărul Boniga răsucea în fel şi chip laba inelată.}

^{— Ce-i asta? făcu el nedumerit. În loc de număr... serie ceva. Începu să descifreze literele gravate pe inelul metalic: „De când te aştept... maestre Sergiu Boniga”.}

^{Rolo nu-şi mai putu stăpâni râsul, dar pe chipul lui Marcu Nisip persista acelaşi aer grav.}

^{— Am văzut eu că nu aducea a răţoi sălbatic, începu să se dezvinovăţească novicele vânător, pri­vind consternat la pasărea împuşcată. Prea era greoi... Nici nu putea să zboare. Sergiu se uită apoi pieziş la cei doi vânători: Care dintre dumnea­voastră mi-a făcut-o?}

^{— Providenţa! rosti solemn Marcu Nisip, ridicând mâinile spre cer.}

^{— Nu-i nimic! îl încurajă Rolo pe proaspătul vânător. O să-ţi prindă bine! Sunt sigur că de acum n-ai să mai confunzi niciodată un răţoi domestic cu unul sălbatic.}

^{Tânărul Boniga îşi muşcă înciudat buza de sus.}

^{— Nu vă iert, rosti el sentenţios, decât atunci când îmi veţi aduce în bătaia puştii un răţoi sălbatic au­tentic.}

^{— Merită osteneală! se învoi biologul.}

^{Rolo reluă vâslitul. Şi pe chipul lui mai stăruia voioşia provocată de renghiul jucat novicelui vânător. Sergiu, în schimb, privea posomorât peste întin­derea apei. Nu cuteza să se uite nici la Marcu Nisip, care păstra acelaşi aer de discreţie, nici la ochii ju­căuşi ai biologului. Pluteau în tăcere.}

^{O bubuitură de armă de vânătoare, izbucnită pe neaşteptate, îi făcu deodată să tresară. Priviră ne­dumeriţi în direcţia luminişului. Împuşcătura venise din locul unde se despărţiseră de Milica.}

^{—Ce-o mai fi şi asta? se întrebă îngrijorat Marcu Nisip.}

^{Dar în aceeaşi clipă auziră nişte bătăi puternicei de vâsle. O barcă, desprinsă din stufăriş, era mânată cu viteză spre largul bălţii de către Pavel şi Mitro­fan. Biologul atrase atenţia asupra malului. Pescarii erau urmăriţi de Theo Boniga.}

^{Cu capul înfăşurat într-un turban alb, de tifon, pictorul se oprise la marginea bălţii şi dusese din nou arma la ochi. Pavel şi Mitrofan se pitulară pe fundul bărcii. Răsună o nouă împuşcătură, dar ali­cele zburară pe deasupra lor ori se înfipseră în bor­dajul lotcii pescăreşti.}

^{Rolo şi Sergiu asistau uluiţi la această vânătoare de oameni, în timp ce Marcu Nisip se ridică, strigând din răsputeri către Theo Boniga:}

^{— Hei!}

^{Surprins de această intervenţie, pictorul luă arma de la ochi.}

^{— Mai iute! porunci Nisip autoritar lui Rolo.}

^{Biologul smuci vâslele cu putere, căutând să taie calea lui Theo. Presupunea că acesta se va face ne­văzut în stufăriş. Dar pictorul îi aştepta calm, cu arma culcată pe braţe.}

^{— Dumneata m-ai strigat? se adresă Theo Boniga cu un aer superior lui Nisip.}

^{— Eu! îi răspunse acesta, sărind din barcă pe mal.}

^{—Şi ce doreşti?}

^{— Permisul de portarmă.}

^{— Glumeşti?}

^{— De loc.}

^{—Şi-n ce calitate?}

^{— Sunt inspector de pescuit şi de vânătoare.}

^{— Nu ştiam că în perioada asta vânatul e oprit, îi replică Theo în zeflemea.}

^{— Vă rog să vă conformaţi, insistă Nisip, scoţându-şi legitimaţia.}

^{— Am văzut! rosti Theo netulburat. Şi ce-i cu asta?}

^{— Aştept să văd permisul dumneavoastră de portarmă.}

^{— Iar dacă refuz?}

^{— Voi fi nevoit să vă dezarmez.}