Go to page:

Text Size:

^—^{Iar t}^u?

^{Pe chipul palid, încordat, al lui Sergiu întâlni ace}^ea^ş^{i sentin}^ţă^{. Theo se r}^ă^{suci în loc, ca o salcie b}^ă^trân^ă^{, aplecat}^ă^{de vânt}^ş^{i se îndep}^ă^rt^ă^{cu pa}^ş^{i rari, istovi}^ţ^i.

^T^ă^cu^ţ^{i, nemi}^ş^ca^ţ^{i, cei r}^ă^ma^ş^{i p}^ă^strar^ă^{„un moment de reculegere”.}

^—^{E pentru prima o}^ar^ă^{când îl v}^ă^{d f}^ă^r^ă^vlag^ă^{, rosti Sergiu, în}^ă^bu^ş^indu-^ş^{i compasiunea.}

^{CAPITOLUL XVI}

^—^{Alo! Hotel „Union”?}

^—^{Da, v}^ă^{rog! r}^ă^{spunse glasul lene}^ş^{al centra}^listei.

^—^{Camera 215, dac}^ă^sunte^ţ^{i bun}^ă^.

^—^Ave^ţ^{i leg}^ă^tura.

^{Anghel Cernica a}^ş^tept^ă^ner^ă^bd^ă^{tor cu re}^{ceptorul la ureche. Apelurile telefonice se succedau unul dup}^ă^{altul. Cernica num}^ă^r^ă^{opt. Abia la cap}^ă^{tul celui de al nou}^ă^{lea apel auzi un pocnet scurt, urmat de o voce pl}^ă^cut^ă^{de femeie:}

^—^Alo!

^{Lui Cernica începu s}^ă^{-i bat}^ă^{inima mai tare. Întreb}^ă^direct:

^—^{Geta, tu e}^ş^ti?

^—^{Anghel! rosti femeia cu glasul tremurat.}

^—^{Eu sunt, scumpo!}

^—^{De unde vorbe}^ş^ti?

^—^{De la aeroport... Am sosit chiar acum... Unde ai fost asear}^ă^{? Te-am c}^ă^utat^ş^{i de la Tulcea...}

^—^{La ni}^ş^{te prieteni... Colegi de facultate... Anghele! izbucn}^{i femeia pe nea}^ş^{teptate în plâns.}

^{Lui Cernica îi s}^ă^{ri inima din loc.}

^—^{Dar ce s-a întâmplat?}

^—^{Mama! hohotea femeia. Mama...}

^—^{Ce-i cu ea?}

^—^{E foarte... foarte grav bolnav}^ă^!

^—^{Unde-i acum?}

^—^{În spital... La oncologie.}

^—^{Nu mai spune! rosti Cernica dezolat.}^A^ş^teapt^ă^-m^ă^{, te rog, la hotel! Iau o ma}^şⁱⁿ^ă^ş^{i-ntr-o jum}^ă^{tate de or}^ă^{sunt la tine.}

^—^{Vino! mai izbuti s}^ă^{adauge Geta cu glasul înecat în lacrimi.}

^{„Asta-mi mai lipsea!” î}^ş^{i zise gazetarul mâhnit, în timp ce a}^ş^{eza în furc}^ă^{receptorul telefonului public. Se}^gr^ă^{bi apoi s}^ă^ias^ă^{din cl}^ă^{direa aeroportu}^lui^ş^{i s}^ă^{caute un taxi.}

^—^{Hotel „Union”! indic}^ă^{el zorit}^ş^oferului.

^Ma^ş^{ina se înscrise curând pe autostrad}^ă^{. În drum spre centru, Cernica începu s}^ă^-^ş^{i fac}^ă^{un sumar al treburilor care-l a}^ş^{teptau: o vizit}^ă^{la edit}^{ura care-i publica volumul de povestiri, alta}^–^{la institutul de cercet}^ă^{ri la care lucra Rolo Miron}^ş^{i-a treia}^–^{la securitate, la c}^ă^{pitanul Cornel Voinea. Georgeta Parascan îns}^ă^{avea prioritate.}

^{Gazetarul aflase de sosirea acesteia în Bucure}^ş^{ti cu dou}^ă^zi^{le în urm}^ă^{, când se mai g}^ă^{sea înc}^ă^{în Delt}^ă^{, în satul de pescari. Ob}^ţ^{inuse cu chiu cu vai, de la postul telefonic local, o convorbire cu redac}^ţ^{ia sa. Cu acest prilej, un coleg îi comunicase laconic:}

^—^{Te-a c}^ă^{utat vocea blond}^ă^{din provincie... E în Capital}^ă^{... Vrea s}^ă^{te vad}^ă^neap^ă^{rat... Mi-a l}^ă^sat^ş^{i adresa... Zice c}^ă^st^ă^{mai mult.}

^—^{Are vreun necaz? se interesase Cernica.}

^—^{S-ar putea... Avea o voce cam obosit}^ă^{... Dar am fost discret}^ş^{i n-am cerut am}^ă^{nunte... I-am pro}^{mis c}^ă^{voi face imposibilul ca s}^ă^iau^leg^ă^{tura cu tine... Ai fost inspirat, t}^ă^{ticule, dând acest telefon... S}^ă^{mai zic}^ă^{cineva c}^ă^{nu exist}^ă^telepatie!

^{Anghel Cernica era ner}^ă^bd^ă^{tor s}^ă^-^ş^{i reîntâlneasc}^ă^{„iubirea-i neîmplinit}^ă^{”. Era expresia lui favorit}^ă^ş^{i-o folosea ori de câte ori o vedea pe Ge}^{ta Parascan. O cuprindea atunci tandru de umeri}^ş^{i-o întreba:}

^—^{Ce mai faci, iubirea mea neîmplinit}^ă^?

^{Dar sub tonul lui glume}^ţ^{se ascundea în fapt o pasiune veche, mereu împrosp}^ă^tat^ă^{. Fiindc}^ă^profe^{soara din or}^ăş^{elul B. era femeia pe care Cernica}^ş^{i-o dore}^a^ş^{i pe care-o a}^ş^{tepta de multi}^ş^{or. R}^ă^{bdase un an, pân}^ă^{ce Geta î}^ş^{i sfâr}^ş^{ise doliul dup}^ă^tat^ă^{l b}^ă^ie^ţ^e^{lului ei, apoi înc}^ă^{un an de când se declan}^ş^{ase boala grea a mamei profesoarei.}

^{„Va trebui probabil s}^ă^{mai rabd înc}^ă^{”, î}^ş^{i zise gazetarul.}

^Ş^{i era într-ade}^v^ă^{r un om care}^ş^{tia ce-i r}^ă^{bdarea, având credin}^ţ^{a ferm}^ă^c^ă^{, într-o zi, va fi}^ş^{i el fericit.}

^{Geta Parascan a}^ş^{tepta cu sufletul la gur}^ă^{sosirea lui Cernica.}^Ş^{i-n ciuda faptului c}^ă^{suferea din pri}^{cina mamei sale, care se afla într-o stare disperat}^ă^{, profeso}^{ara nu uita c}^ă^{era femeie tân}^ă^r^ă^ş^{i c}^ă^{urma s}^ă^{-l întâlneasc}^ă^{pe „bunul, blajinul, în}^ţ^eleg^ă^torul^ş^{i credinciosul” ei prieten, Anghel Cernica. Gazetarul era singurul b}^ă^{rbat a c}^ă^{rei revedere o emo}^ţ^{iona. Îm}^br^ă^{case pentru el cea mai bun}^ă^rochie^ş^{i cei mai frum}^o^ş^{i pantofi, apoi se cercetase în oglind}^ă^{pentru a mai pune un pic de ruj ori pentru a îndrepta vreo}^ş^uvi^ţă^{din p}^ă^{rul ei blond, m}^ă^t^ă^{sos. Auzi, în sfâr}^ş^{it, o b}^ă^{taie discret}^ă^{în u}^şă^: