Credinţă sau, la nevoie, la un om instruit în aceeaşi credinţă. Dacă nici una dintre aceste persoane nu poate veni, atunci se va apela la cineva care poate să citească distinct acest Thodol de mai multe ori. Şi astfel, acela îi va reaminti dispărutului ceea ce el a mai auzit din confruntare, astfel încât va putea recunoaşte această Lumină Fundamentală şi, fără nici o îndoială, să obţină Eliberarea.

Iată timpul aplicării metodei:

Când respiraţia încetează, forţa vitală va fi deja coborâtă în centrul nervos al Cunoaşterii18 şi

„Cunoscăto-

39

rul"19 va experimenta Lumina Clară a condiţiei naturale20.

Atunci, forţa vitală21 fiind rejectată descendent de-a lungul nervilor psihici drept şi stâng22, începutul stării intermediare va avea loc curând.

Aceste directive trebuiesc aplicate înainte ca forţa vitală să se răspândească în nervul stâng, după ce a traversat centrul nervos al ombilicului.

In general, timpul necesar acestei mişcări a forţei vitale ţine atât cât respiraţia încă există, aproximativ cât să iei masa23.

Iată modul de aplicare:

Când respiraţia e pe punctul de-a înceta, e preferabil ca transferul să fi fost deja făcut, dar dacă a fost ineficace, trebuie pronunţată parola: „O, nobil fiu (numele), a venit pentru tine vremea să cauţi Calea. Suflul tău va înceta. Al tău guru te-a înfăţişat Luminii Clare. Acum o vei cunoaşte în Realitatea ei, în starea Bardo, acolo unde toate lucrurile sunt precum cerul senin şi fără nori şi unde inteligenţa pură şi fără pată e asemenea unei vacuităţi transparente, fără circumferinţă şi centru. în acest moment, cunoaşte-te, tu însuţi, şi rămâi în această stare.

Eu însumi, acum, te fixez în această confruntare".

O dată citită, ea trebuie repetată de mai multe ori la urechea muribundului, înainte de-a înceta respiraţia, pentru a o imprima în spirit.

Dacă respiraţia e pe cale de-a înceta, muribundul trebuie întors pe partea dreaptă, în poziţia numită poziţia leului culcat. Pulsul arterelor (în dreapta şi stânga gâtului) trebuie comprimat.

Dacă muribundul are tendinţa de-a dormi, ori îl cuprinde somnul, faptul trebuie evitat şi, pentru asta, arterele trebuiesc presate încet, dar ferm24. Astfel, forţa vitală nu va putea reveni în nervul median25 şi se va duce în mod sigur prin deschizătura brahmanică26. Acum trebuie făcută adevărata confruntare.

In acest moment, prima percepţie în Bardo a Luminii Clare a Realităţii, a spiritului perfect Dharma-Kăya e simţită de toate fiinţele.

Timpul intervalului dintre încetarea expiraţiei şi a inspiraţiei e cel pe parcursul căruia forţa vitală, rămâne 40

în nervul median27. De obicei se spune că atunci cunoaşterea28 s-a şters. Durata acestei stări e incertă. Ea depinde de constituţia bună sau rea, de nervi şi de forţa vitală. Chiar şi la cei ce n-au avut decât o mică experienţă practică a stării stabile şi liniştite dhyăna ori la cei cu nervi calmi, acest moment durează mult29.

Pentru a determina confruntarea, repetarea vorbelor de mai sus adresate muribundului trebuie făcută până când un lichid gălbui începe să apară în diferitele deschideri ale corpului.

La cei ce au dus o viaţă urâtă, sau la cei cu nervi dezechilibraţi, starea despre care s-a vorbit nu durează mai mult de cât ai bate din palme. La ceilalţi, poate dura timpul de-o masă.

în diferite Tantra se spune că această stare de sincopă durează în jur de trei zile şi jumătate.

Multe alte tratate religioase spun de patru zile, timp în care această înfăţişare cu Lumina Clară

trebuie continuată.

Iată modul de aplicare:

Dacă muribundul e capabil să recunoască el însuşi simptomele morţii, ar fi trebuit să fi folosit

deja aceste cunoştinţe30. Dacă nu e capabil, un guru, un shishya sau un frate de Credinţă cu care muribundul a fost unit vor rămâne după el să-i imprime în spirit simptomele morţii care apar în ordine şi să-i repete31:

„Acum vine momentul în care pământul se scufundă în apă"32.

Când toate simptomele sunt pe punctul de a se sfârşi, pronunţă cu voce joasă la urechea muribundului următoarea poruncă:

„O, nobil fiu (sau dacă e preot: O, Venerabil Stăpân), nu lăsa spiritul să ţi se distragă".

Dacă e frate de Credinţă sau altă persoană, cheamă-1 pe nume şi-i spune:

„O, nobil fiu, ceea ce se numeşte moarte pentru tine a venit, acum ia hotărîrea: aceasta e ora morţii mele, Bucurându-mă de avantajele ei, voi acţiona pentru binele tuturor fiinţelor conştiente ce populează imensităţile nelimitate ale cerurilor, în scopul de a obţine starea perfectă a lui Buddha, prin iubirea şi compasiunea ce-o voi revărsa asupra lor, dirijându-mi eforturile concentrate către sin-41

gura Perfecţiune", Spune mai departe: „Dirijându-ţi de asemenea gândurile —• chiar în momentul în care Dharma-Kaya a Luminii Clare, în starea de după moarte, poate fi perceput pentru binele tuturor fiinţelor conştiente — încearcă să recunoşti că te afli în această stare şi ia hotărârea de a obţine cel mai mare bine din această Stare a Marelui Simbol33 în care te afli, gândind: „Chiar dacă nu pot,să o realizez, voi recunoaşte acest Bardo şi, transfor-mându-mă

în stăpân al Marelui Corp de contopire în Bardo voi apărea în câteva (forme) pentru beneficiul tuturor fiinţelor existente34. Voi servi fiinţele sensibile, infinite ca număr, aşa cum cerul n-are margini". Ţinându-te legat de această hotărîre, va trebui să încerci să-ţi aminteşti practicile de devoţiune pe care le obişnuiai în timpul vieţii35."

Cititorul va spune aceasta cu buzele apropiate de urechea muribundului şi le va repeta distinct ca să le imprime bine în el, împiedicându-i spiritul să rătăcească chiar şi pentru un moment.

Când expiraţia a încetat de tot, nervul somnului îi va fi apăsat tare, iar dacă el e un lama sau o persoană înaltă sau mai bine instruită decât tine, i se vor spune cu putere cuvintele: „Cucernic Stăpân, pătrunzi acum în Lumina Clară Fundamentală. încearcă să rămâi în starea experimentată în acest moment".

Pentru alte persoane, cititorul va face confruntarea astfel: „O, nobil fia (numele), ascultă.

Acum suporţi radiaţia Luminii Clare a Realităţii Pure. Recunoaşte-o. O, nobil fiu, cunoaşterea ta de acum30, vidă în realitate, fără caracteristici şi culori, de natură vidă, e Adevărata Realitate, Bunătatea Universală37."

„Inteligenţa ta, vidă din natură, dar nu privită ca vidul neantului, ci ca însăşi inteligenţa neîngrădită, e conştiinţa38 însăşi: Buddha cel universal bun39."

Propria ta conştiinţă e ne-formată în ceea ce este ea, în adevărul vid şi în inteligenţa strălucitoare şi veselă, care sunt inseparabile între ele. Uniunea lor e Dharma-Kăya: starea perfectei iluminări40."

„Propria ta conştiinţă, strălucitoare, vidă şi inseparabilă de Marele Corp al Splendorii, n-are nici naştare, nici moarte şi nu este altceva decât imuabila Lumină Amiî&blia Buddha*1." 42

„Această Cunoaştere e îndestulătoare. A recunoaşte vidul propriei tale inteligenţe ca pe starea lui Buddha şi considerarea acesteia ca pe propria ta conştiinţă, aceasta înseamnă să te menţii în spiritul divin4- al lui Buddha43."

Acestea trebuiesc repetate distinct şi clar de trei sau de şapte ori. Ele vor aminti spiritului muribundului învăţătura confruntării, dată în timpul vieţii de al Său guru. în al doilea rând, asta va determina recunoaşterea conştiinţei dezgolite ca fiind Lumina Clară. Şi în al treilea rând, recunoscându-şî esenţa, muribundul se va uni pe vecie cu Dharma-Kăya şi Eliberarea va fi asigurată44.14 Instrucţiuni despre a doua etapă

din Chikhai Bardo: Lumina Clară secundară

văzută imediat după moarte

Lumina Clară primordială, dacă a fost recunoscută, a dus la atingerea Eliberării. Dar, dacă

există teama să nu o fi recunoscut, este sigur că defunctul va vedea sclipind Lumina Clară

secundară care va apare cam după „cât timp să iei masa", după încetarea expiraţiei45.

In funcţie de karrna bună sau rea, forţa vitală coboară în nervul drept sau stâng şi iese printr-una din deschiderile corpului46. Urmează o stare de luciditate a spiri-tului47.

Starea în Lumina Clară Primordială poate să dureze „timpul unei mese", în funcţie de condiţia bună sau rea a nervilor şi de studierea confruntării efectuată pe parcursul vieţii.

Când Principiul Conştient iese din corp, se întreabă: „Sunt mort sau nu?" Nu poate să-şi dea seama; îi vede pe cei apropiaţi lui, anturajul, aşa cum îl vedea înainte. Le ascultă planşetele.