Trădând lumina, Divinul îşi întoarce faţa dinspre el. Şi-atunci, mereu căutându-1, nu va mai izbuti să culeagă 30
alte mesaje dinspre el decât o tot mai placidă absenţă. Trădând forma, şi lumea se va îndepărta. Ce se va întâmpla cu pasiunea sa? Nemaiavând lumea asupra căreia să' şi-o reverse, nemaiavând Divinul unde să şi-o desăvârşească, o va comprima în el, aducând-o la acea stare detonantă capabilă de a muta lumea din loc, de-a înspăimânta până şi moartea. De a zămisli, dacă vrea, un alt cosmos, al său, după chipul şi asemănarea lui. Dar cum s-o facă, din moment ce şi-a abandonat acolo, în labirinturile infernului, toate legăturile, slăbiciunea, intimitatea şi a ales calea niciundelui?
Suspendat între Divin şi lume, între lumină şi formă, nu mai aparţine nici uneia, nici celeilalte, întrucât prin pendularea sa a violat graniţele inebranabile ce asigură stabilitatea în univers.
Departe de oameni şi zei, dar şi de acea parte din el care a fost plină de Euridyke, de Divin, de forme. Doar fructul energiei sale lăuntrice, al pasiunii clocotitoare al cărei obiect s-a dezintegrat în noapte şi-al cărei subiect nu mai aparţine niciunui tărâm.
Acum Orfeu este liber. Fiind nicăieri, se poate insinua oriunde. Elanul zborului său este nelimitat. Răpindu-i-se fericirea pală a lumii, dar şi promisiunea eternă a Divinului, a câştigat ceva nepreţuit: dreptul la singurătate. Şi •la suferinţă. La suferinţa în sine, ca stare, ca mod de existenţă, suferinţa oamenilor şi a zeilor laolaltă, asumată, înnobilată de libertatea din care ţâşneşte, generând-o la rândul ei. La forţa interioară a suferinţei şi la infinita mobilitate a singurătăţii datorată tuturor legăturilor tăiate, inclusiv cele cu eul său vechi, aflat sub permanenta tensiune a luminii şi formei.
Trădările lui Orfeu l-au regăsit. Lepădându-se de acel înveliş care-1 ancora în pulsul lumii, de
ispitirile temporalului, dar şi ale eternului, Orfeu nu mai este poetul Orfeu, şamanul Orfeu, civilizatorul Orfeu decât ca un capriciu al deplinei sale libertăţi. Este un Orfeu universal, Omul Liber Orfeu. Nu topit în Absolut, ci eliberat
ca om.
*
Sunt două traiecte de renaştere iniţiatică ce presupun., ca orice iniţiere, parcurgerea infernului, pe care am încercat (eşuând) să le apropiem. însă eforturile poate n-au 31
fost zadarnice în cazul în care, în urma acestui demers, rezistă cel puţin o idee: aceea că
nevoia de libertate a spiritului uman există ş.i va exista, indiferent de timp şi de spaţiul geografic ori cultural.
Conştienţi de considerabilele pierderi pe care textul le suferă inevitabil datorită traducerii intermediate prin limba franceză (semnată de Marguerite La Fuente), având în sprijin şi ediţia engleză a dr. W. Y. Evans-Wentz, trad. Lama Kazi Dawa Samdup, prima traducere într-o limbă europeană a Cărţii tibetane a morţilor, până când va exista posibilitatea de a apare o traducere în limba română direct din limba de origine a Bardo Thodol, oferim cititorilor români această variantă a importantei scrieri care, şi aşa, a întârziat nepermis de mult să intre în circuitul nostru cultural.
Precizăm că notele de la sfârşitul textului şi Adaosul sunt preluate de la ediţia engleză
amintită. Cele câteva note ale noastre, în completarea notelor ediţiei engleze, se găsesc la subsolul paginilor, cu specificaţia respectivă. De asemenea, după notele ediţiei engleze, am întocmit un succint indice alfabetic cu unele dintre cuvintele în limba sanscrită mai des utilizate în text şi în studiul introductiv.
Mai specificăm faptul că prezenta traducere a fost făcută în anul 1983 şi dactilografiată în câteva exemplare care au circulat într-un cadru restrâns, dar care, în orice caz- nu au mai ajuns în posesia traducătorului. Mulţumim pe această cale d-lui Dorel Daraban, de la revista Arca, cel ce, în momentul în care a fost în posesia uneia dintre dactilograme, a redactilografiat-o, fiind astfel în măsură să ne-o pună la dispoziţie, în primăvara anului 1991, pentru revizuire şî publicare. De asemenea, mulţumim d-lui Răzvan Petcu din Bucureşti care ne-a furnizat ediţia franceză a textului.
Oradea, iunie — 1991
Horia Al. Căbuţi 32
CARTEA TIBETANĂ A MORŢILOR BARDO THODOL
CARTEA INTAI
CHIKHAI BARDO ŞI CHONYID BARDO
unde este conţinută confruntarea cu realitatea în starea intermediară: marea eliberare prin ascultare în etapa următoare morţii, provenind din profunda doctrină de emancipare a conştientului prin meditaţia asupra Divinităţilor Liniştite şi Iritate.
SUPUNERE
Divinul Corp al Adevărului1, Incomprehensibilului, Luminii fără margini.
Divinului Corp al Harului Perfect2 care e Lotusul, divinităţilor Păcii şi divinităţilor Mâniei3.
Incarnării Lotusului, Padma Sambhava4, protectorul tuturor fiinţelor conştiente.
Guru-lor, Celor Trei Corpuri5 le datorăm supunere.
INTRODUCERE
Această Mare Doctrină a Eliberării prin ascultare, care dăruie libertatea spirituală adepţilor având spirite obişnuite, în timp ce se află în Starea Intermediară, e alcătuită din trei diviziuni: preliminariile, subiectul şi concluzia. Dar înainte de preliminarii trebuiesc studiate şi asimilate prin practică Cărţi le Ghid6 pentru emanciparea fiinţelor.
Transferul Principiului Conştient7
După Ghid, cele mai elevate spirite trebuie să fie în mod sigur eliberate, dar dacă nu este aşa, ele vor trebuie să practice, când ajung în starea intermediară din momentul morţii, transferul, care le va dărui automat eliberarea, dacă vor fi capabili să şi-1 amintească.
Adepţii cu spirite obişnuite vor fi în mod sigur astfel eliberaţi, dar acest lucru se va întâmpla doar în starea intermediară, perioada de experimentare a Realităţii, când vor trebui să continue să asculte Marea Doctrină a Eliberării prin ascultare. Pentru aceasta, credincioşii vor trebui, în prima fază, să examineze simptomele morţii aşa cum apar ele, pe rând, în corpurile lor muribunde, urmând Eliberarea Personală (prin observarea) caracteristicilor Simptomelor morţii8. Atunci, când toate simptomele morţii s-au consumat, el se hotărăşte să aplice Transferul, care oferă eliberarea celor care pot să-şi amintească9.
Lectura acestui Thodol
Dacă transferul a fost realizat efectiv, nu mai e necesară citirea acestui Thodol. Dar dacă
transferul n-a fost realizat efectiv, acest Thodol trebuie citit corect şi distinct în apropierea corpului defunctului.
Dacă nu exista corp, patul sau locul obişnuit al defunctului trebuie ocupat de cel ce citeşte, care trebuie să expună forţa Adevărului. Apoi, chemând mortul, trebuie să şi-1 imagineze prezent şi atent, apoi să citească10. Intre timp, nu se permite părinţilor ori consortului preferat să plângă ori să geamă, asta n-ar fi bine, trebuiesc deci constrânşi la linişte11.
3037
Dacă e prezent corpul, în momentul în care ultima expiraţie încetează, un Lama care a fost guru-l mortului ori un frate întru Credinţă pe care 1-a respectat ori un prieten îndrăgit, apropiindu-şi gura de urechea lui — fără s-o atingă12 — va citi Marele Thodol.
Modalitatea de aplicaTe a Thodol-ului de către oficiant
Explicaţia T/iodol-ului însuşi.
