VP - 73
— La fel. Plec în fiecare noapte…
— Păi, foarte convenabil. Și nu-ți aduci aminte unde?
Moffat clătină din cap, dar nu-l putu privi în ochi.
— Asta a fost acum două seri. Ai o memorie chiar atât de proastă?
— Probabil din cauza drogurilor. Ce pot să spun?
— Și te aștepți să te cred?
— N-ai decât să crezi ce vrei. Nu-mi pasă…
Vorbise sfidător, indiferent, în speranța că o să-i mai taie din entuziasm lui Hudson. Dar Joseph Hudson îl privi o clipă, apoi se sprijini de spătarul scaunului și-și strânse mâinile la ceafă.
— Vrei să știi un mic secret, Lee? Ceva ce nu știe marea majoritate a lumii?
Moffat ridică din umeri, mimând lipsa de interes.
— Starea lui Declan McManus se îmbunătățește.
O reacție ușoară, dar clară a suspectului.
— Am vorbit la spital la prima oră. A fost în comă indusă după atac, dar azi urmează să încerce să-l trezească. Bineînțeles că o să fie slăbit și o să aibă
dureri, dar doctorii m-au asigurat că ar trebui să fie în stare să vorbească. Și sunt convins că o să aibă multe de spus…
Îl fixă pe Moffat cu privirea.
— O să spună cine voia să-l elimine. Cine l-a îmbibat cu benzină. Cine i-a dat foc. Și pun pariu că o să arate cu degetul direct spre tine.
Moffat îl privi în ochi, vizibil înfuriat.
— Poate crezi că poți să scapi, Lee, dar n-ai cum. Să ne înțelegem, o să
dovedim legătura ta cu depozitul de fier vechi, o să dovedim că ești responsabil pentru asasinarea lui Alison Burris și pentru tentativa de ucidere a lui Declan McManus…
— Atunci pune-mă sub acuzare.
Cuvintele suspectului erau furioase și sfidătoare.
— Haide. Dacă ești așa de sigur că poți să-mi pui asta în cârcă, atunci dă-i drumul. Sunt pregătit.
Hudson șovăi, surprins de contraatacul agresiv, iar Moffat profită imediat.
— Dar dacă nu poți, dacă n-ai sânge în tine, atunci mai bine îmi aduci haina…
Îl privi pe Hudson în ochi, provocator, triumfător, în timp ce se sprijinea de spătar.
— Pentru că am terminat aici.
VP - 74
Capitolul 36
— Mă tem că nu pot să te las înăuntru. Trebuie să te întorci mai târziu…
Arsha Goj stătea în prag, blocându-i calea lui Helen. Mândra matriarhă era hotărâtă să-și apere soțul și familia, să nu lase veștile proaste să ajungă în suflet și în casă. Dar Helen n-avea să se lase obstrucționată, în orice caz nu azi.
— Cum am spus, este o problemă polițienească gravă, răspunse ea, punându-și la loc legitimația în buzunar.
— Atât de gravă că întrerupeți petrecerea de logodnă a fiicei mele și veniți acasă dimineață și treziți jumătate de stradă cu bătăile în ușă…
Helen nu știa dacă să fie înfuriată sau amuzată de deducția Arshei că nu era decât o simplă neplăcere, o intruziune supărătoare care trebuia alungată, și nu un polițist care-și făcea datoria.
— Avem rude la noi…
— Și, din nou, îmi pare rău că vă deranjez, dar trebuie să stau de vorbă cu soțul dumneavoastră.
— Despre ce?
— Sunt dispusă să mă întorc mai târziu cu un mandat, urmă Helen, fără să ia în seamă întrebarea. Numai că atunci o să aduc toată echipa, ceea ce o să
provoace și mai mare deranj, o să fie și mai vizibil…
Helen observă mulțumită o încruntătură îngrijorată care umbri chipul Arshei.
— De ce să nu rezolvăm acum? Cel mult jumătate de oră, după care o să-mi văd de drum.
Era o minciună – Helen habar n-avea idee cât o să dureze discuția cu Goj –, dar păru s-o mai impresioneze un pic pe soția lui. Era clar că e îngrijorată de prezența lui Helen și gândul că toată povestea ar putea fi încheiată înainte să
observe restul străzii i se părea vădit atrăgător.
— Treizeci de minute și nimic mai mult, spuse cu asprime, ca și cum ea ar fi controlat situația.
Helen zâmbi politicos, se șterse pe picioare și intră în casă.
După câteva clipe, străbătea cu pași mari aleea din grădină. Fusese intrigată
de interiorul casei elegante cu cinci dormitoare, una dintre cele mai mari pe care le văzuse în Bevois Mount, observând că fusese complet redecorată recent, poate în perspectiva venirii musafirilor la nuntă, însă punerea sub lupă atentă a stilului de viață și a cheltuielilor lui Goj trebuia să mai aștepte. Acum avea probleme mai presante.
VP - 75
Furtul, frauda pe termen lung de la spitalul de copii păreau rezolvate, iar Helen își dădu seama de ce trebuia să se prezinte el drept director de operațiuni, ca să-și justifice veniturile impresionante. Ce era mai puțin limpede era rolul lui în atacul asupra lui Declan McManus și eventuala implicare în uciderea lui Alison Burris. Pentru prima infracțiune nu părea să aibă vreun mobil, iar a doua părea să nu-i stea în fire; Goj părea să fie mai degrabă hoț
decât ucigaș. Categoric nu avea cazier, nici delicte anterioare semnificative, iar Helen era dornică să-i pună în față aceste anomalii. Poți să spui multe despre nevinovăția sau vinovăția cuiva după felul cum reacționează la o acuzație directă.
