VP - 98
— E o activitate intensă în grupurile neonaziste și de extremă-dreapta. O
mare parte e impulsionată de șomaj, furie, disperare, dar și de teama de criminalitate. Sunt grupuri de tineri nemulțumiți care se mobilizează și promit să
smulgă din rădăcini „elementele turbulente” din comunitățile lor.
Făcu semn către monitor, atrăgându-i din nou atenția lui Hudson spre calculator, unde era afișat site-ul unui grup numit Albion, al cărui crez era limpede. Pe fundalul drapelului britanic erau afișate texte cu încărcătură rasistă
și predicții sumbre despre o viitoare apocalipsă, în timp ce roșul steagului se scurgea pe pagină ca niște dâre de sânge.
— Imaginează-ți un fel de versiune neonazistă de Reclaim the Streets.
Recrutează activ și primesc pe oricine consideră „pur” din punct de vedere rasial, ca să-i ajute să facă orașul Southampton „alb din nou”. E ceva cu totul neclar și contradictoriu – tipii care conduc mișcarea par să-i admire pe Churchill și Hitler –, dar mesajul s-a dovedit popular. Au peste 400 de adepți, dintre care mulți sunt dispuși să plece la luptă.
Edwards mai dădu un clic, lăsă pagina jos și afișă din nou fotografia. Hudson analiză detaliile – vreo 20 de tineri albi, majoritatea cu capetele rase și expresii sălbatice, care se luau de proprietarii și clienții magazinelor asiatice din Thornhill. Victimele păreau înspăimântate și nu era greu de văzut de ce – tinerii erau înarmați cu bâte de baseball și păreau gata să le folosească. Din cauza temperaturilor mari, agresorii erau dezbrăcați până la brâu, iar tatuajele cu Vulturul de Fier și zvastici erau perfect vizibile.
— Principala influență în Albion e un bărbat care-și spune Panzer, de la cuvântul german…
— Care înseamnă armură, îl întrerupse Hudson. Am învățat și eu istorie, detectiv-agent Edwards.
— Sigur, scuze. În fine, a fost foarte activ în ultima vreme. A organizat marșuri prin zonele sărace, a ținut mai multe discursuri provocatoare și a postat mesaje interminabile în care le cere adepților să riposteze, să scape străzile de
„paraziții colorați”.
— Frumos…
— Credem că numele lui real e Michael Sergeant. A fost reținut de mai multe ori pentru infracțiuni motivate de ură, însă n-a fost niciodată pus sub acuzare. E
investigat pentru atac cu un ciocan asupra unui grup de adolescenți de culoare pe Common acum trei luni…
— Îmi aduc aminte.
— … dar asta nu l-a împiedicat să le ceară adepților să treacă la lucruri mai mari și mai bune. În ultima postare, scrisă acum trei zile, cere activ violență de VP - 99
stradă, le spune să riposteze, să verse sânge pe străzi, să apere modul de viață
britanic, bla, bla, bla.
— Și ce e relevant aici?
Hudson era intrigat de ce descoperise Edwards, dar voia să ajungă la subiect.
— Scuze. Da, în poza asta avem câțiva dintre adepții lui, în timp ce devalizează magazine locale, speriind femeile și copiii. Pe unii dintre ei îi cunoaștem, alții sunt noi, dar l-am zărit în spate pe tipul ăsta…
Hudson se aplecă mai mult, cercetând chipul unui tânăr din spatele grupului.
Era la bustul gol, cu trunchiul afișat cu mândrie, cu pumnul încleștat într-un fel de salut, în timp ce țipa la un asiatic mai în vârstă. Avea fața întoarsă dinspre cameră, dar chiar și dintr-o parte, trăsăturile se vedeau clar și erau familiare.
— E Lee Moffat…
— Exact. S-a dovedit că nu e nou în zona asta. Fratele lui mai mare, Jason, a fost membru într-un grup care se chema Soluția finală, iar Lee postează destul de regulat pe Albion și site-urile asociate. A flirtat în trecut cu English Defence League și BNP, dar acum e susținător cu normă întreagă al unui război rasial.
Hudson privi cu atenție trăsăturile tânărului, care erau contorsionate de ură.
— Ciudat cum tot apare numele lui, nu?
Întrebarea lui Edwards era insinuantă, căutând aprobare. Hudson era încântat să se conformeze – această descoperire era o piesă mică, dar importantă, a puzzle-ului.
— La fix. Te-ai descurcat bine. Poți să dai prioritate acestei linii de anchetă, te rog, și să-mi raportezi direct mie?
— Sigur că da.
— Vreau să știu despre orice legătură cu Martin Hill, cu tentativa de crimă
bazată pe ură din Portswood, orice care ar putea face o legătură între Lee Moffat și omorul de azi-dimineață. Și vreau să aflu primul.
— Sigur, șefu’. Mă apuc acum.
— Bravo. Ai prea multă experiență pentru munca de jos, dar uneori detaliile te omoară, nu? Nu știi niciodată unde poți să ajungi.
Hudson îl bătu pe spate și se întoarse la biroul lui, trecând pe lângă
inspectorul-șef Simmons, care rămăsese să stea de vorbă cu agentul Bentham.
După ce își începuse ziua furios și frustrat, Hudson avea acum pasul vioi. Avea informații pe care nu le deținea și Helen Grace, dovezi care ar fi putut face legătura dintre Lee Moffat și trei dintre anchetele în curs, plus un nou aliat, în persoana lui Edwards. Cariera experimentatului polițist se plafonase sub conducerea lui Grace și, dacă Hudson putea să încurajeze lipsa de loialitate oferind aparent un viitor mai bun, atunci n-avea să ezite nicio clipă.
VP - 100
