– am găsit chitanța într-o cutie de pantofi la el acasă. Iar echipa lui Meredith a confirmat că urmele parțiale de pantof găsite la locul crimei au fost lăsate de un pantof care-i plăcea lui Amar Goj – avea în șifonierul de-acasă două perechi noi-nouțe de pantofi Philipp Plein. Echipa care a făcut percheziția nu a găsit și pantofii folosiți în timpul atacului, dar bănuiesc că i-a aruncat, împreună cu hanoracul.
Câțiva dintre membrii echipei încuviințară, însă atenția lui Helen fusese atrasă de Joseph Hudson. Stătea în spate, nu spunea nimic, iar chipul lui nu trăda aproape nicio emoție. Prezența lui nemișcată, greoaie, o descuraja, dar continuă:
— Detectivul-agent Malik a mai descoperit ceva când a interogat familia lui Goj… Poate e ceva, poate nu, dar soția lui a confirmat că, acum trei zile, Goj a umplut canistra de benzină pe care o foloseau pentru mașina de tuns gazonul.
Goj a tuns peluza o singură dată de-atunci, dar când am verificat, canistra era aproape goală.
— Pot fi o mulțime de explicații, spuse detectivul-agent Reid neimpresionat.
— E drept, dar e o informație circumstanțială interesantă, ripostă Helen, încercând să-și ascundă iritarea provocată de indiferența nonșalantă a lui Reid față de descoperirea lui Malik. Și, dacă-mi scuzați jocul de cuvinte, pune gaz pe foc.
— Dar care e motivul? întrebă Hudson, scoțând în sfârșit capul. Care-i legătura dintre Goj și McManus?
— Ei, asta trebuie să aflăm, răspunse Helen ferm. Mâine dimineață, la prima oră, o să mă duc din nou la Jeremy Blake, directorul executiv al spitalului pentru copii. N-a părut dornic să coopereze și a fost mai interesat să protejeze spitalul de publicitatea negativă. Susține că a aflat abia recent despre fraudă, dintr-un e-mail de la Alison Burris. Dar încă nu ne-a arătat mesajul și nici alte dovezi care să-i susțină declarația, iar eu mă întreb dacă n-ar putea fi vreo legătură între spital și McManus. Oare l-au pus pe McManus pe urmele lui Goj, preferând să-și facă propria investigație și să nu implice poliția? Să fi vrut să se ocupe „intern”
de toată povestea, ca să nu afle nimeni altcineva?
— Nu mi se pare, zise Hudson neinteresat. De ce să apeleze la cineva ca McManus? La un detectiv de doi bani? Ar fi adus o echipă profesionistă de VP - 105
audit, cineva care să facă o analiză financiară a tranzacțiilor de la serviciu ale lui Goj, a cheltuielilor personale și așa mai departe…
— Poate, dar știm că McManus lucra discret pentru corporații și companii care voiau să investigheze comportamente infracționale fără să-și murdărească
mâinile…
— Dar erau în principal firme de asigurări și bănci, companii care trebuie să
plătească frecvent din cauza escrocilor, protestă Reid. N-avem nicio dovadă că
McManus lucra și pentru sectorul sanitar.
— Există un început pentru toate, detectiv-agent Reid, ripostă Helen, abia reușind să se stăpânească. Și dacă McManus îl urmărea pe Goj, iar el a aflat cumva, atunci ar fi avut toate motivele să…
— Îmi pare rău, nu mă convinge.
Joseph Hudson vorbise pe un ton măsurat, dar ferm, ca și cum era decis să
îngroape linia de anchetă a lui Helen. Și nu era singur; agenții Edwards și Reid se purtau ca niște asistenți loiali, ajutându-l să-i atace argumentația. Helen se uită
la ei și avu senzația clară că hotărâseră deja o linie de atac, că știau deja ce versiune a evenimentelor adoptă și că erau deciși s-o urmărească. Iar acum, ca la un semn, Joseph Hudson schimbă macazul.
— Cred că ar trebui să-i acordăm prioritate mai mare lui Lee Moffat.
— Cu siguranță că am mai urmărit pista asta, răspunse detectivul-agent Malik.
— L-am interogat o dată, ripostă Hudson. A fost ostil și evaziv, și n-a reușit să-și justifice mișcările sau să explice lipsa hanoracului.
— Nu e suficient…
— Iar acum avem dovezi concrete că McManus îl investiga pe el personal.
Compania de asigurări care-l angajase a trimis rapoartele primite de la McManus și în care îl indică pe Lee Moffat ca principală influență în banda care fură mașini de lux.
Malik fusese redusă la tăcere de această informație, ceea ce păru să-i facă
plăcere lui Hudson.
— Mai mult, urmă el cu convingere, detectivul-agent Edwards a găsit niște legături interesante cu organizațiile de extremă-dreapta, care vizează în mod activ minoritățile etnice din Southampton.
Edwards distribui foi printate cu ce descoperise, răspândirea noii informații fiind gândită atent, astfel încât să aibă impact maxim.
— Chiar în clipa asta, îi verificăm activitatea online, urmă Hudson. Le-am dat tema analiștilor și, dacă putem găsi o legătură între Moffat și Martin Hill, atunci am putea să facem conexiunea între el și trei anchete aflate în desfășurare.
VP - 106
— Dar care-i motivul? Credeam că nu-l interesează decât să facă bani, îl provocă Malik, iar antipatia ei față de Hudson era clară, poate prea clară.
— Cineva poate fi și hoț și rasist, detectiv-agent Malik, replică Hudson cu răceală, în timp ce privirea îi zăbovea asupra tinerei polițiste asiatice. Știm că
are înclinații spre violență, e foarte posibil s-o fi ucis pe Alison Burris în timp ce
„lucra”, să-l fi omorât pe McManus ca să-și protejeze interesele și să-l fi asasinat pe Martin Hill ca răspuns la apelul Albion…
— E prea forțat; Moffat n-are sânge să facă așa ceva, interveni Helen.
— Nu sunt de acord, contră rapid Hudson. E încrezut, agresiv și are pe zi ce trece tot mai multă încredere în el. Cred că-i priește atmosfera asta de anarhie.
Cred că-și imaginează că poate să scape orice-ar face, că e de neatins.
