VP - 141
O clătinare scurtă din cap. Iar apoi, soțul ei preluă din nou controlul.
— Ce vă face să credeți că era cineva? Categoric n-am avut niciun motiv să
credem că ar fi fost…
Helen trase aer în piept, gândindu-se cât de multe să le spună, apoi se aruncă:
— Știu că s-ar putea să vă fie greu să auziți, dar necropsia a sugerat că Eve era activă din punct de vedere sexual.
— Nu, nu, era doar o fetiță…
— Înțeleg, bineînțeles, dar este clar că Eve nu era virgină, și de aceea vrem să
aflăm dacă avea o relație înainte de moarte…
Ambii părinți păreau în stare de șoc, copleșiți de această revelație. Își pierduseră fiica mult-iubită – acum, se întrebau cine fusese ea.
— Și în acest scop, pot să vă întreb despre legătura ei cu Belinda Raeburn?
întrebă Helen repede.
Tăcere uluită.
— Era profesoara lui Eve, nu?
— Așa e, mormăi Andrew.
— Petreceau mult timp împreună?
— Da, sigur. Eve… mă rog, nu-i lipsit de modestie să spun că era eleva ei vedetă. Eve muncea foarte mult înainte de examenul GCSE la muzică, plus că
spera să fie șefa prim-violoniștilor în orchestra națională de tineret în vara asta, așa că petreceau mult timp împreună…
Afirmația lui era încărcată de sfidare, dar și de mândrie.
— Și făceau lecțiile astea la școală?
— Da, de cele mai multe ori.
Chiar în timp ce rostea cuvintele, aruncă o privire neliniștită spre soția lui. Se lăsă o tăcere îndelungată, înainte să preia Jean frâiele conversației.
— Erau… erau și lecții private. De cele mai multe ori în weekend, acasă la Belinda.
— Am înțeles. Și vorbeau și la telefon, își dădeau mesaje și așa mai departe?
— Da, însă numai ca să stabilească lecțiile. Sigur, s-au rărit după ce a terminat cu examenele.
— Asta-i problema, interveni Malik. Nu credem că s-au rărit. Azi-dimineață
am verificat mai în detaliu istoricul convorbirilor lui Eve și în realitate frecvența apelurilor și mesajelor a crescut. Cel puțin până acum vreo lună și jumătate, când Belinda Raeburn a încetat brusc să mai răspundă. Eve suna, trimitea mesaje în care îi cerea să stea de vorbă, dar nu primea nimic.
VP - 142
— Eve a părut supărată în săptămânile de dinainte de moarte? interveni Helen. Ați observat să fi fost deprimată sau nefericită?
Urmă o nouă tăcere îndelungată, apoi o privire plină de înțeles a soției către soț.
— Da, acum, că spuneți… era foarte deprimată în ultimele câteva săptămâni.
Am crezut că era doar căderea de după examene, plus neliniștea așteptării rezultatelor.
— Dar ne-a surprins la vremea aceea, adăugă Andrew, susținându-și soția.
Nu era genul lui Eve să fie așa melancolică. În general, era o fată fericită, plină
de încredere…
În timp ce rostea cuvintele, realitatea crudă îl copleși din nou – fiica lui talentată și plină de viață nu mai era. Helen își dorea din suflet să-l poată scuti –
să-i poată scuti – de toată durerea. Dar mai era o întrebare pe care trebuia să
le-o pună.
— Un ultim lucru, atunci, pot să vă întreb când a cunoscut-o Eve pe Belinda Raeburn? Când s-au cunoscut bine, vreau să spun.
— Păi… păi, probabil când au început lecțiile individuale.
