— Și Belinda Raeburn?
— Uitați, despre ce-i vorba, inspectore? Nu mă simt confor…
— Răspunde la întrebare.
Tonul lui Helen era rece și neiertător. Blythe clipi, neliniștit, îngrijorat și răspunse fără tragere de inimă:
— Da, a fost la mine vreo două luni, nu mai mult.
— Și ea ce problemă avea?
— Păi, are un nume foarte complicat, dar practic e o dependență de dragoste. Era dependentă de adrenalina, de fiorul, de bucuria relațiilor noi –
senzația aia îmbătătoare pe care o ai când îți dai seama că altcineva îți împărtășește sentimentele.
— Și a pomenit, întâmplător, că aceste noi „iubiri” erau minore?
— Poftim?
— Fete de 15 ani, posibil chiar mai mici uneori…
Toată rezistența medicului părea să se fi evaporat, tânărul psihiatru fiind uluit de ce auzea.
— Nu, sigur că nu. A zis că erau tinere, de 19, 20 de ani…
— Ei bine, nu erau. Erau copile, iar una dintre ele a fost ucisă brutal acum zece zile.
— Dar… dar doar n-o bănuiți pe Belinda de…
— Dar Amanda Davis?
Psihiatrul o privi fix o clipă, prins pe picior greșit de schimbarea rapidă de direcție.
— A fost și ea pacienta ta?
— Da, recunoscu el, parcă pustiit acum. Pacientă pe termen lung.
— Pentru ce?
VP - 202
— Păi, Amanda… Amanda era un caz extrem. Hipersexualitate legată de tulburarea bipolară. I se spune popular nimfomanie, dar de fapt nu există. Când era pe spirala în jos, era foarte deprimată, abia dacă ieșea din casă. Dar când intra în faza maniacală, practic scăpa de sub control. Întotdeauna înlocuia afecțiunea cu sex și în perioada maniacală căuta deliberat întâlniri sexuale extreme.
— În cluburi?
— Cluburi, locuri pentru sex în public, petreceri de swingeri. În fazele astea, se culca practic cu cât mai mulți, făcea orice voiau ei și se pierdea în experiență.
Evident, am sfătuit-o să renunțe, pentru că nu era sigur, dar îi era foarte greu să
se lase. Nu în ultimul rând pentru că avea un soț care o domina și îi încuraja comportamentul dezlănțuit.
— Și Lilah Hill?
Alex Blythe se întrerupse, uitându-se la Helen de parcă ar fi văzut-o pătrunzând secretele altora prin vrăjitorie.
— Da, da… dar e o pacientă relativ nouă. Abia suntem la suprafața problemelor ei.
— Și care-i forma ei de dependență?
— Alcoolism, un caz destul de grav.
Și asta era. Toți suspecții, toți făptașii, înșirați frumos pe un rând. Toți, cu tratament primit de la Alex Blythe.
— Tu ești legătura.
Cuvintele rămaseră suspendate în aer, îngrozindu-l pe tânărul psihiatru.
— Legătura cu ce?
— Toate aceste persoane au comis crime sau au de gând să le comită.
— Nu, nu. V-am spus deja, e imposibil…
Era disperat și insistent.
— Îmi spuneți că Amar Goj e criminal și eu spun că n-are cum. Orice probleme ar avea, nu-i stă în fire să le facă rău altora.
— Dovezile nu mint.
