Go to page:

Text Size:

— Pe o scară de unu la zece? întrebă Jimmy.

Harry nu-şi dădea seama dacă e sarcastic.

— Mă întrebam dacă poate fi vorba de gelozie morbidă? continuă Oleg, uitându-se nesigur la Harry.

— Ce tot zice tânărul, Hole?

Jimmy sorbi zgomotos din cana galben-canar.

— Întreabă cumva dacă Lenny a omorât pe cineva?

— OK. Cum îţi spuneam şi la telefon, nu facem decât să verificăm nişte piste secundare din cazul vampiristului, iar Lenny chiar a stat de vorbă cu două dintre victime.

— Iar tipul ăsta, Valentin, le-a omorât, completă Jimmy. Sau acum există vreo îndoială în această privinţă?

— Nicio îndoială, răspunse Harry. Voiam doar să stăm de vorbă cu Lenny Hell despre acele conversaţii. Să vedem dacă putem afla ceva ce nu ştim deja. Am văzut pe hartă că adresa lui se află la doar câţiva kilometri de aici, mă gândeam că am putea merge până acolo, sus. Să bifăm şi asta.

Şeful poliţiei locale mângâia emblema de pe cană cu mâna lui mare.

— În ziar scria că acum eşti lector, nu detectiv.

— Bănuiesc că sunt la fel ca Lenny: freelancer.

Jimmy îşi încrucişă braţele la piept, iar mâneca stângă îi alunecă în sus, scoţând la iveală un tatuaj uşor şters, cu o femeie goală.

— OK, Hole. După cum îţi vei da seama singur, în districtul local Nittedal nu prea se întâmplă multe, şi slavă Domnului pentru asta! Prin

 386 

urmare, nu am dat doar nişte telefoane, ci am bătut şi drumul până acasă

la Lenny. Sau mai degrabă am condus cât am putut în sus. Cocina se află la capătul unui drum forestier, iar după ce-ai trecut de ultima casă, tot mai ai de mers vreun kilometru şi jumătate. Şi zăpada are jumătate de metru, mult mai înaltă dincolo de marginea drumului, fără urme, nici de roţi, nici de paşi. Doar elani şi vulpi. Şi poate şi vreun lup. Înţelegi ce vreau să zic?

Acolo n-a mai fost nimeni de câteva săptămâni, Hole. Dacă vrei să dai de Lenny, va trebui să cumperi un bilet de avion către Thailanda. Pattaya e un loc popular pentru bărbaţii care-şi caută partenere thailandeze, cel puţin aşa am auzit.

— Snowmobil, zise Harry.

— Poftim?

— Dacă mă întorc mâine cu un mandat, poţi face rost de un snowmobil?

Harry îşi dădu seama că dispoziţia veselă a poliţistului de provincie se terminase. Îşi închipuise probabil că aveau să bea o cafea, în timp ce el avea să le dovedească orăşenilor că şi aici, la ţară, se ştie foarte bine ce înseamnă munca de poliţie. În schimb, acum făceau glume pe seama raţionamentelor sale şi-i cereau să le pună la dispoziţie un vehicul, ca şi cum era vreun manager de achiziţii.

— N-aveţi nevoie de un snowmobil pentru un kilometru şi jumătate, răspunse Jimmy, frecându-şi vârful nasului bronzat, care începuse să se cojească. Folosiţi schiuri, Hole!

— N-am schiuri. Un snowmobil şi cineva care să-l conducă.

Tăcerea care urmă păru să dureze o eternitate.

— Am văzut că tinerelul ştie să conducă.

Jimmy îşi înclină capul pe umăr.

— Tu n-ai permis, Hole?

— Ba da, dar am omorât un poliţist în timp ce şofam, răspunse Harry, luându-şi cana şi golind-o. Aş prefera să nu se repete. Mersi pentru cafea şi ne vedem mâine!

— Ce-a fost asta? întrebă Oleg cât aşteptau la intersecţia care le permitea să iasă pe şoseaua principală. Un ofiţer se oferă voluntar să ne ajute într-o zi de sâmbătă, iar tu începi să-l iei peste picior?

— Asta am făcut?

 387 