Harry rânji.
— Dacă te interesează, pot să chem criminaliştii ca să afle.
— Scuze, eu…
Ståle clătină din cap şi îşi puse ochelarii la loc pe nas.
— Deci fata a apărut de nicăieri şi tu te-ai simţit ispitit să o violezi, aşa a fost?
Harry îşi ridică braţele deasupra capului.
— Tocmai ce am cerut-o în căsătorie pe femeia pe care o iubesc mai presus de orice pe lume. Nu-mi doresc decât să avem o viaţă bună
împreună. Şi de-abia ce articulasem cu voce tare ideea asta, că demonul a sărit şi… şi…
Harry îşi lăsă iar braţele în jos.
— De ce te-ai oprit?
— Pentru că stau aici şi inventez un demon şi ştiu ce vei spune. Mă
absolv singur de orice responsabilitate.
— Şi n-o faci?
— Ba da, bineînţeles. E acelaşi tip în haine noi. Credeam că îl cheamă
Jim Beam. Credeam că e mama, care a murit tânără sau presiunea de la locul de muncă. Testosteronul sau gena alcoolismului. Şi poate că toate acestea sunt şi ele reale, dar, când îl dezbraci pe individ, vezi că el continuă să se numească Harry Hole.
— Iar tu spui că Harry Hole aproape a violat-o pe fata asta noaptea trecută.
— Visez la asta de multă vreme.
— La viol? La modul general?
282
— Nu. La fata asta. Ea mi-a cerut să o fac.
— Să o violezi? În sensul strict al termenului, ăsta nu e un viol, nu-i aşa?
— Prima dată, mi-a cerut simplu să i-o trag. M-a provocat, dar eu nu am putut. Era studentă la PHS. Iar după aceea am început să visez că o violez. Eu…
Harry îşi trecu o mână peste faţă.
— Nu credeam că zace aşa ceva în mine. Un violator. Ce mi se întâmplă, Ståle?
— Deci ai avut tentaţia şi ocazia de a o viola, însă ai ales să rezişti tentaţiei?
— Ne-a întrerupt cineva. A fost viol? Nu ştiu, dar ea m-a invitat să
particip la un joc de rol. Iar eu eram dispus să-mi asum acel rol, Ståle.
Foarte dispus.
— Bun, dar eu încă nu consider asta un viol.
— Poate că nu în sens legal, dar…
— Dar ce?
— Dar dacă am fi mers mai departe şi ea mi-ar fi cerut să mă opresc, nu ştiu dacă aş fi reuşit.
— Nu ştii?
Harry ridică din umeri.
— Ai un diagnostic pentru mine, doctore?
Ståle se uită la ceas.
— Trebuie să-mi spui mai multe, dar primul pacient de azi mă aşteaptă
deja.
— N-am timp de terapie, Ståle. Avem de prins un asasin.
— În cazul ăsta, replică Aune, legănându-şi abdomenul proeminent pe scaun, va trebui să te descurci mergând direct la ţintă. Ai venit la mine deoarece simţi ceva ce nu poţi identifica, iar motivul este acela că senzaţia resimţită încearcă să se deghizeze în ceva ce nu e. Deoarece această
