Bărbatul din faţa lui Truls se strâmba de parcă ar fi mestecat un strugure stricat.
— Se pare că am căzut de acord că n-are sens să urmărim povestea asta, chiar dacă noi avem motive să credem că femeia e o prostituată.
Poate că Sondre a împrumutat maşina altcuiva. Nu avem o imagine clară a şoferului.
— Deci nu aveţi nicio dovadă. Nu, mai bine o lăsaţi baltă.
— Mulţumesc. O să facem cum spuneţi.
Fostul şef al poliţiei dădu încet din cap în vreme ce îl studia cu atenţie pe Truls.
— Berentzen de la Orgkrim ai spus?
— Corect.
— Mersi, Berentzen. Voi, ofiţerii, faceţi o treabă bună.
Truls se lumină la faţă.
— Facem tot ce putem. O zi bună.
— Poţi repeta ce ai spus? întrebă Katrine, holbându-se la ecranul negru din faţa ei.
În lumea de dincolo de Boiler Room, unde aerul era încărcat de
308
transpiraţie, era după-amiază.
— Am spus că există o bună şansă ca imaginile cu mulţimi să fi fost şterse din pricina legii privind arhivarea datelor, răspunse Bjørn. Şi, după
cum ai constatat, am avut dreptate.
— Şi eu ce am spus?
— Ai spus că fişierele electronice sunt ca rahatul pe trening, replică
Harry. Imposibil de eliminat.
— N-am rostit cuvântul imposibil, ripostă Katrine.
Cei patru membri ai echipei erau în jurul computerului lui Katrine. Când l-au sunat şi l-au rugat să li se alăture, Ståle fusese peste măsură de uşurat.
— Am spus că e dificil, preciză Katrine. Dar, ca regulă generală, există
undeva o imagine în oglindă a tuturor fişierelor. Imagine pe care un tip priceput la computere va fi în stare să o găsească.
— Sau o femeie? sugeră Ståle.
— Nţţ. Femeile nu sunt în stare să parcheze, nu ţin minte rezultatele la fotbal şi nu se obosesc să înveţe cum funcţionează computerele. Pentru aşa ceva e nevoie de tipi ciudaţi cu tricouri cu nume de trupe şi vieţi sexuale insignifiante, aşa e încă din Epoca de Piatră.
— Deci tu nu poţi…
— Tot încerc să explic că nu sunt specialistă în computere, Ståle.
Motoarele mele de căutare au cercetat fişierele Asociaţiei Norvegiene de Fotbal, dar toate înregistrările au fost şterse. Şi mă tem că de aici înainte eu nu mai sunt de niciun folos.
— Ne-am fi scutit de ceva pierdere de timp dacă m-ai fi ascultat, zise Bjørn. Deci ce facem acum?
— Nu vreau să spun că am devenit complet inutilă, reluă Katrine, continuând să i se adreseze lui Ståle. Vedeţi voi, sunt echipată cu câteva virtuţi. Cum ar fi şarmul feminin, heirupismul nefeminin şi lipsa de ruşine.
Tipul care mi-a arătat aceste motoare de căutare m-a cuplat şi cu un IT-ist indian, căruia i se spune Side Cut. Iar acum o oră l-am sunat la Hyderabad şi l-am pus la curent cu cazul.
— Şi…
— Şi iată ce am primit, zise Katrine, apăsând pe tasta Return.
Ecranul se lumină.
Se uitară lung la el.
309
— El e, zise Ståle. Pare singur.
Valentin Gjertsen, alias Paul Stavnes, stătea în faţa lor cu braţele încrucişate. Se uita la meci fără vreun interes vizibil.
— Fir-ar să fie! înjură Bjørn printre dinţi.
