— Adică?
— Cealaltă posibilitate, aşa cum văd eu lucrurile, e ca cineva să fi schimbat glonţul din camera probelor cu cel din arma ta. Există ceva la acest glonţ care nu se potriveşte. Este zdrobit într-o manieră care sugerează că a lovit ceva mult mai dur decât carne şi oase.
— Corect. Şi atunci tu ce crezi că a lovit?
— Foaia de oţel din spatele ţintei de hârtie de la poligonul de tragere din Økern.
— Ce naiba te face să crezi asta?
— Nu e vorba de ceea ce cred eu, ci de ceea ce ştiu, Bellman. Le-am pus pe fetele de la balistică să se ducă acolo şi să facă un test cu arma ta.
Şi ghici ce? Glonţul de la test arată identic cu cel din cutia din camera probelor.
— Şi ce te-a făcut să te gândeşti exact la poligonul de tragere?
— Nu e evident? Acolo îşi consumă ofiţerii de poliţie cele mai multe focuri de armă.
Mikael Bellman clătină încet din cap.
— Mai e ceva. Ce anume?
— Ei bine, răspunse Harry, scoţându-şi pachetul de ţigări Camel şi
352
întinzându-l către Bellman, care refuză, m-am gândit la câţi arzători de probe cunosc eu în poliţie. Şi ştii ceva? Nu mi-a venit în minte decât un singur nume.
Harry apucă ţigara pe jumătate fumată, o aprinse şi trase lung din ea.
— Truls Berntsen. Şi cum şansa îmi mai surâde uneori, am vorbit cu un martor care v-a văzut recent exersând împreună în poligon. Gloanţele trase cad într-un container după ce au lovit placa de oţel. I-ar fi simplu oricui să ia un glonţ folosit după plecarea ta.
— Bănuieşti cumva că Truls Berntsen, colegul nostru, al amândurora, a plantat dovezi care să mă incrimineze, Harry?
— Tu nu?
Bellman păru că vrea să spună ceva, dar se răzgândi. Ridică din umeri.
— Nu ştiu ce urmăreşte Berntsen, Hole. Şi, ca să fiu sincer, cred că nici tu nu ştii.
— Ei bine, nu ştiu cât eşti de sincer, dar ştiu câteva lucruri ciudate despre Berntsen. Iar el ştie câteva chestii ciudate legate de tine. Nu e aşa?
— Presimt că vrei să insinuezi ceva, dar habar n-am ce anume, Hole.
— Oh, ba da, ştii prea bine. Dar nu sunt chestii care pot fi probate, presupun, aşa că hai să trecem peste. Ce aş vrea eu să ştiu e ce urmăreşte Berntsen.
— Treaba ta, Hole, este să anchetezi crimele comise împotriva poliţiştilor, nu să profiţi de situaţie ca să porneşti o vânătoare de vrăjitoare împotriva mea sau a lui Truls Berntsen.
— Asta crezi că fac?
— Nu e un secret pentru nimeni că tu şi cum mine am avut diferende în trecut, Harry. Presupun că vezi situaţia de acum ca pe o şansă de a te răzbuna.
— Cum rămâne cu tine şi cu Berntsen? Vreun diferend aici? Tu eşti cel care l-ai suspendat pe baza bănuielii de corupţie.
— Nu, a fost decizia Comitetului de Numiri. Iar acea neînţelegere va fi corectată.
— Da?
— De fapt, a fost greşeala mea. Banii care au intrat în contul lui veneau de la mine.
— De la tine?
— El a construit terasa casei noastre, iar eu l-am plătit cu bani gheaţă,
353
pe care el i-a pus în contul personal. Dar eu am vrut să-mi înapoieze banii din pricina erorilor de construcţie. De-aia n-a declarat suma de bani autorităţilor fiscale. Nu avea chef să plătească taxe pentru bani care nu erau ai lui. Ieri am trimis această informaţie Diviziei Antifraudă Fiscală.
— Erori de construcţie?
— Placa de beton este umedă şi are un miros ciudat. Când cei de la Antifraudă au aflat de misterioasa sumă, Truls a considerat că eu aş fi pus într-o postură ciudată dacă el ar fi dezvăluit de unde proveneau banii.
Oricum, situaţia s-a lămurit între timp.
Bellman îşi ridică mâneca hainei şi ecranul ceasului său TAG Heuer luci în noapte.
— Dacă nu mai ai alte întrebări despre glonţul din arma mea, am şi alte lucruri de făcut, Harry. Şi presupun că şi tu ai. De exemplu, trebuie să
pregăteşti cursul.
