— Ar trebui să-l convingi. Nimănui nu ar trebui să i se permită să

înceteze să îşi folosească un asemenea talent atunci când e mai mare nevoie de el. Nu eşti de acord?

Harry chicoti.

— N-ai de gând să renunţi, nu-i aşa? Cred că e nevoie de mine aici, Katrine. Iar conducerea şcolii nu-l va contacta pe Aune, pentru că vor să

aibă mai mulţi profesori în uniformă, nu civili.

— Tu porţi haine civile.

— Exact asta vreau să spun. De fapt, nu mai fac parte din forţele de poliţie. A fost alegerea mea. Ceea ce înseamnă că tu şi cu mine suntem pe baricade diferite acum.

— Cum te-ai ales cu cicatricea aia de la tâmplă? întrebă ea, observând că Harry tresare instantaneu, deşi aproape imperceptibil.

Înainte ca el să răspundă, se auzi o voce sonoră pe coridor.

— Harry!

Se opriră şi se întoarseră. Un bărbat scund şi îndesat, cu o barbă roşie ieşise pe o uşă şi se apropia de ei cu un pas inegal, legănat. Katrine îl urmă

pe Harry, care se îndrepta spre bărbatul mai în vârstă.

— Ai un oaspete, tună bărbatul, cu mult înainte ca ei să ajungă la o distanţă normală de conversaţie.

— Chiar aşa, răspunse Harry. Katrine Bratt. Dumnealui este Arnold Folkestad.

— Vreau să spun că ai un oaspete în biroul tău, zise Folkestad, oprindu-se ca să respire adânc de câteva ori înainte de a-i întinde lui Katrine o mână mare, pistruiată.

— Arnold şi cu mine ţinem împreună cursul de investigaţii criminale, explică Harry.

— Şi cum el s-a ales cu partea distractivă, evident că e mai popular decât mine, mârâi Folkestad. Eu trebuie să-i aduc cu picioarele pe pământ cu metodologii, analize patologice, etică şi reglementări. Lumea e nedreaptă.

— Pe de altă parte, Arnold are idee despre pedagogie, replică Harry.

 154 

— Ucenicul face progrese, chicoti Folkestad.

Harry se încruntă.

— Oaspetele ăsta, nu cumva e…

— Stai liniştit, nu e frøken Silje Gravseng, ci doar colegi vechi. Le-am dat nişte cafea.

Harry se încruntă la Katrine. Apoi se răsuci pe călcâie şi porni spre uşă.

Katrine şi Folkestad se uitară după el.

— Ăă, am spus ceva greşit? întrebă uimit Folkestad.

— Ştiu că povestea asta poate fi văzută ca o capcană, zise Beate, ridicând ceaşca cu cafea la gură.

— Prin asta vrei să spui că nu e strategic gândită aşa? replică Harry, lăsându-se cât de mult putea pe spătarul scaunului, în biroul minuscul.

De cealaltă parte a biroului, în spatele unui morman de hârtii, Beate Lønn, Bjørn Holm şi Katrine Bratt stăteau înghesuiţi pe scaune. Runda de saluturi între vechi colegi se încheiase rapid. Strângeri scurte de mână, fără îmbrăţişări. Fără încercări stângace şi vorbărie goală. Harry Hole nu era genul. Cu Harry Hole trebuia să treci la subiect. Şi, evident, ei ştiau că

el ştia deja despre ce era vorba.

Beate sorbi din cafea, se strâmbă şi lăsă ceaşca jos cu o mină

dezgustată.

— Ştiu că ai decis să nu mai faci investigaţii, zise Beate. Şi mai ştiu că ai suficiente motive pentru asta. Întrebarea, însă, e dacă poţi face o excepţie sau nu. La urma urmei, eşti singurul nostru specialist în crime în serie.

Statul a investit bani şi te-a instruit la FBI…

— …bani pe care, după cum ştii, i-am plătit înapoi cu sânge, sudoare şi lacrimi, o întrerupse abrupt Harry. Şi nu numai cu sângele şi lacrimile mele.

— N-am uitat că Rakel şi Oleg au fost în prima linie în cazul Omului de zăpadă, dar…

— Răspunsul e nu. I-am promis lui Rakel că niciunul dintre noi nu va mai avea parte de o asemenea experienţă. Iar de data asta intenţionez clar să mă ţin de promisiune.

— Ce mai face Oleg? întrebă Beate.

— E mai bine, răspunse Harry. După cum ştii, e la o clinică de dezintoxicare din Elveţia.

 155 

— Mă bucur să aud asta. Iar Rakel a obţinut slujba aia din Geneva?

— Da.

— Face naveta?

— Patru zile în Geneva, trei acasă. E bine pentru Oleg să o aibă pe maică-sa în preajmă.

— Înţeleg, zise Beate. Într-un fel, sunt la adăpost de orice pericol acolo, nu? Iar tu eşti singur în cursul săptămânii. Sunt zile când poţi face ce-ţi place.

Harry râse încetişor.

— Draga mea Beate, poate că nu m-am făcut suficient de bine înţeles.

Asta e ceea ce vreau să fac. Să ţin cursuri. Să transmit mai departe cunoştinţele acumulate.

— Ståle Aune e cu noi, zise Katrine.