— O să cercetez şi eu cazurile lui Valentin şi Judas, pentru profilul psihologic al fiecăruia. O să scriu o evaluare a lor ca potenţiali criminali în
126
serie.
În cameră se lăsă liniştea brusc. Era prima dată când cineva rostea acele cuvinte.
— În acest caz, criminal în serie nu reprezintă altceva decât un termen tehnic, mecanic, nu un diagnostic, se grăbi Ståle Aune să adauge. Descrie un individ care a ucis mai mult de o persoană şi despre care se presupune că poate ucide din nou. În regulă?
— În regulă, zise Beate. Cât despre mine, o să cercetez toate materialele video pe care le avem de la camerele de supraveghere din jurul locurilor crimelor. Benzinării, magazine nonstop, cabine telefonice.
Am văzut deja câteva imagini de la crimele comise asupra poliţiştilor, dar nu pe toate. Plus că mai sunt şi crimele iniţiale.
— Deci avem destule de făcut, zise Katrine.
— Destule, repetă Beate.
Cei patru se uitară unii la ceilalţi. Beate ridică ceaşca cu numele John Fante şi o puse înapoi în spatele aparatului de cafea.
127
13
— Eşti bine? întrebă Ulla, sprijinindu-se cu spatele de blatul din bucătărie.
— Oh, da, răspunse Truls, agitându-se inconfortabil pe scaun şi ridicând ceaşca cu cafea de pe blatul îngust.
Luă o gură. Se uită la Ulla. Ochii pe care ea îi cunoştea atât de bine.
Înfricoşaţi şi înfometaţi. Stingheriţi şi căutători. Ochi care respingeau şi implorau. Nu şi da.
Regretase imediat că îi îngăduise s-o viziteze. Însă nu fusese pregătită
atunci când se trezise cu un telefon de la el întrebând-o cum mergeau lucrurile cu casa şi dacă era ceva de reparat. Cum el era suspendat din activitate, zilele erau lungi şi n-avea nimic de făcut. Nu, nu era nimic de reparat, minţise ea. Aha, bine. Atunci ce-ai zice de o ceaşcă cu cafea? O
mică şuetă despre vremurile de demult? Ulla răspunsese că nu ştie dacă…
însă Truls se comportase ca şi cum nu auzise şi spusese că era în trecere şi o cafea i-ar prinde bine. Atunci ea răspunsese Bine, de ce nu, treci pe aici, Truls?
— Sunt tot singur, după cum ştii. Nimic nou aici.
— O să-ţi găseşti pe cineva. Sigur vei găsi.
Ulla se uită înadins la ceas, gândindu-se să spună că trebuia să ia copiii de la şcoală. Însă chiar şi un burlac precum Truls şi-ar fi dat seama că era prea devreme.
— Poate, răspunse el.
Privi în ceaşca cu cafea. În loc s-o pună jos, mai luă o gură de lichid. Ca şi cum mi-aş face curaj, îşi zise el cu groază.
— După cum probabil ştii, Ulla, mi-a plăcut mereu de tine.
Ulla îşi încleştă mâna pe blat.
— Aşa că ştii că dacă ai o problemă şi ai nevoie… ăă, de cineva cu care să discuţi, poţi să contezi întotdeauna pe mine.
Ulla clipi. Îl auzise bine? Să discute?
— Mersi, Truls. Dar îl am pe Mikael, nu?
El îşi lăsă încet ceaşca jos.
— Da, bineînţeles. Îl ai pe Mikael.
— Apropo, trebuie să încep să pregătesc cina pentru el şi pentru copii.
128
— Da, evident. Tu eşti în bucătărie ca să găteşti pentru el, în vreme ce el…
Se opri.
— În vreme ce el ce anume, Truls?
— Ia cina altundeva.
— Nu pricep ce vrei să spui, Truls.
— Ba eu cred că da. Ascultă, sunt aici doar ca să te ajut. Susţin interesele tale, Ulla. Şi ale copiilor, evident. Copiii sunt importanţi.
