— Ştiu că era un martor potenţial important, dar o necropsie urmează
anumite reguli, care nu sunt influenţate de asemenea circumstanţe.
Descoperim ce descoperim, şi nimic altceva. Patologia e o ştiinţă care nu funcţionează pe ghicite.
— Cu privire la ştiinţa asta, zise Hole, aşezându-se pe biroul ei. Se bazează pe testarea ipotezelor, nu? Vă formaţi o teorie, apoi o testaţi ca să vedeţi dacă e adevărată sau falsă. Corect?
Mia Hartvigsen clătină din cap. Nu din pricină că el n-avea dreptate, ci din cauză că nu-i plăcea direcţia în care o lua discuţia.
— Teoria mea, continuă Hole cu un zâmbet nevinovat, care îl făcea să
arate ca un băieţaş care încearcă să-şi convingă mama că trebuie să
primească o bombă atomică de Crăciun, e că Asaiev a fost omorât de cineva care ştie exact cum lucraţi voi şi de ce e nevoie ca să fie sigur că nu veţi descoperi nimic.
Mia îşi schimbă greutatea de pe un picior pe celălalt, întorcând celălalt umăr spre el.
— Şi ce-i cu asta?
— Deci tu cum ai fi procedat, Mia?
— Eu?
— Ştii toate şmecheriile. Cum te-ai fi înşelat singură?
— Sunt suspectă cumva?
— Până la proba contrarie.
Ea fu tentată să reacţioneze, dar se opri când îl văzu zâmbind.
— Arma crimei? întrebă ea.
— Seringa, răspunse Hole.
— Da? De ce?
— Ceva care să aibă legătură cu anestezia.
— Înţeleg. Putem depista aproape toate substanţele, mai ales când accesul la cadavru este rapid, ca în acest caz. Singura variantă pe care o văd este…
— Da?
El zâmbi, ca şi cum obţinuse ce voia. Enervant om. Genul pe care nu te poţi decide dacă să-l pălmuieşti sau să-l săruţi.
— O injecţie cu aer.
— Adică?
198
— Cea mai veche şi încă cea mai bună şmecherie din manual. Umpli o seringă cu suficient aer ca să introduci bule în vasul de sânge spre a-l bloca. Dacă vasul e blocat destulă vreme, sângele nu mai ajunge în zone vitale ale organismului, cum ar fi inima sau creierul, şi atunci mori. Repede şi fără reziduuri chimice. Un cheag de sânge se poate forma fără niciun fel de intervenţie exterioară. Caz închis.
— Dar ar rămâne vizibilă urma acului.
— Nu şi dacă foloseşti un ac suficient de subţire. Ar trebui să examinezi fiecare centimetru de piele ca să dai de-o urmă.
Hole se lumină. Băiatul deschisese cadoul şi credea că dăduse peste o bombă atomică.
Mia era fericită.
— Atunci ar trebui să examinezi…
— Am făcut-o. Gata cu bucuria. Fiecare milimetru de piele. Am verificat chiar şi traiectul intravenos. Vezi tu, e posibil să injectezi bule de aer şi acolo. Nu am găsit absolut nimic nicăieri.
Ea văzu cum lumina din ochii lui se stinge.
— Scuze, Hole, dar am fost conştienţi că e vorba de o moarte suspectă.
Ea accentuă am fost.
— Acum trebuie să pregătesc următorul curs, aşa că poate…
— Ce zici de un loc unde nu e piele? insistă Hole.
— Poftim?
— Dacă acul a fost introdus în altă parte a corpului? În orificii. Gură, rect, nări, urechi.
