bună pentru cei prea proşti ca să ajungă doctori sau ingineri. Lasă-mă să
mă gândesc şi revin. Acum am un pacient.
— Bine.
Aune închise şi se uită din nou în jos, spre stradă. De cealaltă parte, la o sută de metri mai jos, pe Bogstadveien, se afla un salon de tatuaje.
Tramvaiul numărul 11 cobora pe Bogstadveien, iar Valentin avusese un tatuaj. Un tatuaj care putea să-l identifice. Doar dacă nu l-ar fi scos. Sau modificat la un salon de tatuaje. O imagine putea fi radical schimbată
dacă i se adăugau câteva linii simple. Cum ar fi fost să trasezi un semicerc în jurul unei linii verticale pentru a face un D. Sau să trasezi o linie diagonală peste un O ca să-l transformi în Ø. Aune suflă peste geamul ferestrei.
Auzi în spate o tuse iritată.
203
Desenă o linie verticală şi un cerc în aburul condensat al respiraţiei, aşa cum văzuse în poza din mesaj.
— Refuz să plătesc taxa completă dacă tu…
— Ştii ce, Paul? Şedinţa asta e gratis, zise Aune, adăugând un semicerc şi o linie diagonală.
Citi desenul. DØ, care însemna mori. Şterse totul cu palma.
204
22
Rico Herrem ştia că avea să moară. Ştiuse asta dintotdeauna. Ce era nou acum era faptul că avea să moară în 36 de ore.
— Îmi pare aşa de rău. Antrax, repetă doctorul thailandez, care vorbea cu accent american şi pronunţa corect r.
Probabil că ochi-alungiţi studiase medicina în America. Şi astfel se calificase pentru o slujbă la acea clinică privată care probabil avea drept pacienţi doar expaţi şi turişti.
Rico inspiră în masca de oxigen; chiar şi aşa îi era greu. 36 de ore.
Doctorul spusese 36 de ore. Îl întrebase pe Rico dacă doreşte să-i fie contactată vreo rudă. Rudele puteau veni în Thailanda dacă se urcau imediat la bordul unui avion. Sau poate un preot. Era catolic?
Probabil că doctorul observase din expresia de uluială de pe faţa lui Rico că era nevoie de explicaţii suplimentare.
— Antraxul este o boală provocată de o bacterie. Se găseşte în plămânii dumneavoastră. Probabil că aţi inhalat-o cu câteva zile în urmă.
Rico continua să nu înţeleagă.
— Dacă aţi fi digerat bacteria sau aţi fi luat-o pe piele, puteam să vă
salvăm. Dar în plămâni…
Bacterie? Avea să moară din pricina unei bacterii? Pe care o inhalase?
Unde s-ar fi putut întâmpla?
Doctorul repetă, ca un ecou, gândul lui.
— Aveţi idee unde? Poliţia va dori să afle ca să evite expunerea altor oameni la sursa bacteriei.
Rico Herrem închise ochii.
— Domnule Herrem, vă rog să vă aduceţi aminte. Aţi putea salva alţi oameni…
Alţi oameni. Dar nu şi pe el însuşi. 36 de ore.
— Domnule Herrem?
Rico voi să dea din cap ca să indice că auzise, dar nu putu. O uşă se deschise. Se auziră zgomotele produse de mai multe perechi de pantofi.
Apoi o voce joasă şi întretăiată de femeie.
— Kari Farstad, de la Ambasada Norvegiei. Am venit imediat ce am putut. El e…?
205
— Sângele lui nu mai circulă. E pe cale să intre în stare de şoc.
De unde? Din mâncarea pe care o consumase când taxiul se oprise la bodega aia nenorocită între Bangkok şi Pattaya? Din gaura aia împuţită pe care ei o numeau toaletă? Sau din camera de hotel? Oare nu prin intermediul aerului condiţionat se răspândeau adesea bacteriile? Însă
doctorul spusese că simptomele iniţiale erau similare cu cele ale unei răceli, iar el avusese astfel de simptome în cursul zborului. Dar dacă
aceste bacterii ar fi fost în avion, atunci şi celorlalţi pasageri li s-ar fi făcut rău.
